Acordul de Liber Schimb Central-European

1. Constituire şi participanţi

CEFTA reprezintă cel mai important acord multilateral de liber schimb din Europa Centrală şi de Sud-est. CEFTA a fost semnat la 21 decembrie 1992 la Cracovia (Polonia) şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993, având ca membri fondatori următoarele ţări: Cehoslovacia – ulterior Cehia şi Slovacia, Polonia şi Ungaria.

Celor 4 membri ai Grupului de la Vişegrad li s-au alăturat ulterior Slovenia (de la 1 ianuarie 1996), România (1 iulie 1997), Bulgaria (1 ianuarie 1999), şi Croaţia (1 martie 2003).

CEFTA şi-a modificat componenţa de la 1 mai 2004, având în vedere că cinci dintre ţările parte (Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria) au aderat la UE, rămânând în Acord Bulgaria, Croaţia şi România

La data de 27 februarie 2006 s-a semnat, la Skopje, Acordul de aderare a Republicii Macedonia la CEFTA, în prezent acesta aflându-se în proces de ratificare.

CEFTA este considerat o ‘‘antecameră’’ şi o etapă de pregătire a participării la piaţa internă comunitară, UE fiind de la început în favoarea formării şi funcţionării CEFTA. Principalul obiectiv urmărit de CEFTA a fost crearea unei zone de liber schimb prin liberalizarea graduală a comerţului reciproc cu produse industriale şi agricole şi prin eliminarea barierelor tarifare şi netarifare din calea comerţului în perioada de tranziţie.

Preşedinţia CEFTA se asigură prin rotaţie. În anul 2006 preşedinţia a fost asigurată de România.

Serbia a preluat la 1 ianuarie 2010 preşedinţia Acordului de Liber Schimb Central-European. Prioritatea Serbiei în timpul preşedinţiei sale CEFTA în 2010 va fi de a stabili o zonă de comerţ liber în regiune până la sfârşitul acestui an, a declarat secretarul de stat în Ministerul Economiei şi Dezvoltării Regionale, Vesna Arsić. Directorul adjunct al autorităţilor vamale Borislav Injac a spus că economia Serbiei a beneficiat prin creşterea concurenţei produselor, extinderea pieţei pentru plasarea bunurilor non-vamale sau de import de materiale de reproducere fără taxe de import.

2. Principalele prevederi ale Acordului de creare a CEFTA

Cadrul juridic care fundamentează viabilitatea grupării se compune din trei părţi:

- Acordul de bază care stabileşte obiectivele, metodele şi instrumentele unei zone de liber schimb;

- Protocoalele adiţionale care definesc dezideratele şi stadiile liberalizării comerciale tarifare şi netarifare;

- Anexele.

CEFTA este mai degrabă o zonă de liber schimb imperfectă, vizând prioritar produsele industriale. Facilităţile comerciale sunt plasate pe trei paliere: produse la care taxele vamale vor fi înlăturate la momentul intrării în vigoare a acordului, produse la care taxele vamale vor fi înlăturate treptat în decurs de trei ani şi produse sensibile la concurenţă la care calendarul liberalizării va fi mai lent.

Având la bază Declaraţia de la Vişegrad din 15 februarie 1991 şi Declaraţia de la Cracovia din 6 octombrie 1991, părţile semnatare au convenit să instituie o zonă de liber schimb în conformitate cu prevederile art. XXIV al GATT până la 1 ianuarie 2001. Liberalizarea schimburilor comerciale intraregionale va fi realizată în mai multe etape, în decurs de maximum 8 ani, în conformitate cu Protocoalele adiţionale la Acord.

Pe lângă obiectivul de bază privind reducerea barierelor în calea comerţului astfel încât să se dezvolte relaţii de piaţă armonioase, cu îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă şi a productivităţii muncii, precum şi condiţii loiale de concurenţă, părţile semnatare au definit ca domenii comune de acţiune:

- Politicile de securitate şi relaţiile cu instituţiile europene;

- Transport, infrastructură şi telecomunicaţii;

- Proiecte sub şi micro regionale;

- Cooperarea în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii;

- Cooperarea în sectoarele private din turism şi desfacere;

- Cultură, educaţie, schimburi de experienţă;

- înfiinţarea de fundaţii culturale, ştiinţifice.

După cum se poate observa, CEFTA a lăsat pentru negocieri viitoare două domenii importante: sistemele de plăţi (convertibilitatea externă) şi coordonarea regională a politicilor economice. O anumită coordonare va fi necesară pentru armonizarea restructurării şi a structurilor financiare.

În Capitolul I al Acordului se abordează regimul produselor industriale care fac obiectul schimburilor reciproce. Ele sunt identificate conform Sistemului Armonizat de Codificare şi Descriere Vamală, cap. 25 - 97, cu excepţia unor produse din Anexa 1, şi anume produse cu diferite grade de sensibilitate. Reducerea tarifară se va aplica pe principiul "erga omnes" şi nu vor fi introduse alte taxe vamale de import şi export decât cele existente la încheierea Acordului (conform principiului clauzei naţiunii cele mai favorizate) la data de 29 februarie 1992 pentru import, iar în ceea ce priveşte taxele vamale de export, acestea vor fi eliminate între părţi până la 1 ianuarie 1997. Restricţiile cantitative la import şi export vor fi şi ele eliminate la intrarea în vigoare a Acordului, excepţie făcând cele menţionate în anexele III şi IV, punctele a, b şi c.