Aderarea la Uniunea Europeană a țărilor din centrul și estul Europei

I. Introducere

“Interesele lor politice sunt complet diferite de ale noastre. Invidiile lor reciproce, echilibrele de putere, aliantele complicate, formele si principiile lor de guvernare ne sunt, toate, straine. Sunt natiunile unui vesnic razboi. Toate energiile lor sunt cheltuite pentru distrugerea averii si vietii cetatenilor lor.” - Thomas Jefferson (1821)

Desi suntem inclinati sa contestam afirmatia, nu putem trece cu vederea ca Europa a fost nucleul ce a pornit numeroase conflicte. Astfel, daca noi, ca europeni, suntem inclinati spre subiectivism si spre contestarea afirmatiei, iata ca istoria nu ne ofera un astfel de privilegiu, sustinand citatul de mai sus prin contextul istoric prin care a trecut Europa. O istorie plina de conflicte si divizare economica si sociala indelungata a scos la iveala o tensiune indelungata ce a domnit asupra tarilor europene, toate acestea in conditiile in care la data la care Thomas Jefferson afirma aceste lucruri, Europa inca nu trecuse prin cele doua razboaie mondiale.

Cum am reusit, asadar, sa trecem de la un trecut atat de tumultos, caracterizat prin secole intregi de neintelegeri, catre un euroentuziasm ce promova si inca promoveaza integrarea si cooperarea intre culturi pe cat de numeroase, pe atat de diferite? Probabil ca raspunsul isi are radacinile in cel mai mare dezastru provocat de natura umana. Cu alte cuvinte, dupa bilantul catastrofal al celui de-al doilea razboi mondial, europenii sunt determinati sa previna ca un astfel de genocid sa se mai intample vreodata.

Ca prim pas de cooperare tarile din Europa de Vest creaza Consiliul Europei in 1949, dar cele șase tari doresc sa mearga mai departe. Astfel, pe baza planului Schuman, șase tari semneaza un tratat pentru a-si desfasura industriile grele - de carbune și otel - sub o administrare comuna. In acest fel, nimeni nu poate produce arme de razboi fara sa se intoarca impotriva celuilalt. Cele șase tari sunt Germania, Franta, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg.

II. Istoria Uniunii Europene

1945 – 1959 – Europa dupa razboi – inceputul cooperarii

Incepand cu anul 1950, tarile europene incep sa se uneasca, din punct de vedere economic si politic, in cadrul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, propunandu-si sa asigure o pace durabila. Cele sase state fondatoare sunt Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Anii '50 sunt marcati de Razboiul Rece dintre Est si Vest. In Ungaria, manifestarile de protest din 1956 indreptate impotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; in anul urmator, 1957, Uniunea Sovietica trece in fruntea cursei pentru cucerirea spatiului, lansand primul satelit spatial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot in 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunitatii Economice Europene (CEE), cunoscuta si sub denumirea de „Piata comuna”.

1960 – 1969 – Anii ’60 – o perioada de crestere economica

In anii '60 asistam la o perioada benefica pe plan economic, care se datoreaza si faptului ca tarile UE inceteaza sa mai aplice taxe vamale in cadrul schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin sa exercite un control comun asupra productiei de alimente. Intreaga populatie beneficiaza, acum, de suficiente alimente si in curand se inregistreaza chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebra datorita miscarilor studentesti care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbarile aparute la nivelul societatii si al comportamentului au ramas asociate, de atunci, cu asa-numita „generatie '68”.

1970 – 1979 – O comunitate in crestere – prima expansiune

Danemarca, Irlanda si Regatul Unit adera la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 1973, numarul statelor membre ajungand, astfel, la noua. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfarsit odata cu caderea regimului Salazar din Portugalia, in anul 1974 si cu moartea generalului Franco in Spania, in 1975. Prin intermediul politicii sale regionale, UE incepe sa transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de munca si de infrastructura in zonele mai sarace. Influenta Parlamentului European asupra afacerilor europene creste. 1979 este anul in care membrii acestuia pot fi alesi pentru prima data prin vot direct, de catre toti cetatenii europeni.