Analiza comparativă al contractului de franciză și al contractului de distribuție exclusivă

1.1 Contractul de franciză

Precizări prealabile: franciza reprezintă o tehnică modernă, de natură contractuală, prin care se realizează comercializarea produselor şi serviciilor, bazată pe colaborarea dintre comercianţi.

Fabricantul unui produs ori prestatorul unui serviciu acorda unui comerciant dreptul de a fabrica produse ori a presta servicii, folosind marca, tehnologia şi procedeele aparţinând fabricantului/prestatorului.

Fiecare parte urmăreşte îşi urmăreşte scopul cu interes economic: fabricantul este degrevat de operaţiunea de comercializare şi se consacra producţia şi pefectionarea produsului, iar comerciantul beneficiind de contract, utilizând o marcă deja existent ape piaţa, tehnologii de fabricaţie şi procedee aparţinând unui fabricant care şi-a dovedit valoarea efectivă în practică.

Reglementare legală: franciza este reglementată prin O.G. nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, acte normative care au la baza codul deontologic European al francizei

Definiţie: este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare permanentă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar prin care o pesoana numită francizor acorda unui beneficiar dreptul de a exploata/dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Din definiţie rezulta următoarele caracteristici:

1. un sistem de comercializare a produselor şi serviciilor;

2. se bazează pe colaborarea continua intre comercianţii parteneri;

3. este o tehnică juridică de natura contractuală;

4. are ca scop crearea unui mecanism de multiplicare a unei afaceri de succes.

Clasificare: după obiectul ei, franciza este de trei feluri:

- fraciza industrială (de producţie) – beneficiarul fabrica el însuşi pe baza mărcii şi tehnologiei anumite produse;

- franciza de distribuţie – beneficiarul vinde folosind marca francizorului anumite produse fabricate de francizor;

- franciza de servicii – beneficiarul prestează el însuşi anumite servicii folosind marca şi procedeele francizorului.

Reţeaua de franciza

De cele mai multe ori vorbim de o reţea de franciza, ansamblu de raporturi contractuale intre un francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs său serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs său serviciu.

Francizorul este cel care are grijă să se păstreze reputatiea şi identitatea reţelei de franciza.

Noţiune: contractul este definit în doctrina ca fiind acel contract prin care o parte numită francizor transmite beneficiarului dreptul de a exploata marca şi/sau know-how-ul privind un produs său serviciu precun şi alte drepturi de proprietate intelectuală sau industriala în schimbul unui preţ numit redevenţa

Caractere juridice:

1. contract bilateral;

2. contract cu titlu oneros;

3. contract comutativ;

4. contract consensual;

5. contract cu executare succesivă;

6. contract intuitu persone.

Cuprinsul contractului: cuprinde clauzele obişnuite dintr-un contract: părţile, drepturile şi obligaţiile parţilor, condiţiile financiare, durata contractului, condiţiile de modificare/prelungire/reziliere a contractului.

Părţile contractului: francizorul şi beneficiarul.

Francizorul este titularul care are asupra unei mărci înregistrate sau know-how drepturi pe care trebuie să le exercite pe întreaga durată a contractului.

Beneficiarul este partea îndreptăţită să exploateze drepturile de proprietate intelectuală şi/sau industriala privind produsul său serviciul.

Obiectul contractului: obiectul se referă la:

- dreptul de a exploata marca;

- dreptul de a exploata know-how-ul şi drepturile de proprietate intelectuală sau industrială;

- dreptul la asistenţa tehnică şi/sau comercială asigurată de francizor. Este elementul indispensabil exploatării eficiente de către beneficiar a dreptului asupra mărcii. Francizorul trebuie să asigure beneficiarului o pregătire iniţială şi apoi o asistentă tehnică şi/sau comercială pe toată durata de valabilitate a contractului. În contract trebuie să se prevadă concret modalităţile prin care francizorul transmite beneficiarului dreptul de a expliata marca.

- redevenţa.

Clauze prinvind durata contractului: contractul trebuie să prevadă durata contractului iar această perioadă trebuie să fie egală cel puţin cu perioada de amortizare a investiţiei.

În doctrina s-a explicat opţiunea ca acest contract poate fi încheiat pe durata nedeterminată.

Clauzele de neconcurenta şi confidenţialitate:

Prin clauză de neconcurenta, beneficiarului i se interzice să desfăşoare un comerţ similar celui care face obiectul contractului de franciza.

Prin clauză de confidenţialitate este protejat know-how-ul împotriva divulgării lui către alte persoane, operând pe toată durata contractului şi pentru perioade de timp mai mari sau mai mici după încetarea acestuia.

Clauză de exclusivitate: clauza stabilită în favoarea beneficiarului. În aceste caz, francizorul nu poate transmite, într-o anumită zonă geografică, altor persoana aceleaşi drepturi pe care le-a transmis beneficiarului.