Analiza diagnostic a activității economico-financiare a SC Tohani SA

CAP 1 PREZENTAREA SECTORULUI DE VINIFICATIE DIN ROMANIA

1.1 Stadiul actual al sectorului de vinificatie

Istoria civilizaţiei materiale si spirituale a omenirii atesta locul si semnificatia vitiviniculturii în cadrul economiei nationale, aceasta fiind o îndeletnicire legata de preocuparile ancestrale ale omului preistoric, larg raspândita în toate zonele lumii prielnice cultivarii vitei de vie. În periplul sau istoric, aceasta activitate economica a cunoscut profunde mutatii generate de progresul societatii omenesti, care privesc, deopotriva, continutul si semnificatia acestei îndeletniciri economice, perfectionarea tehnicii si tehnologiei specifice, precum si comportamentul oamenilor în producerea si consumul rezultatelor economice ale vitiviniculturii. Acest drum istoric al vitiviniculturii se caracterizeaza prin împletirea unor perioade de progres cu unele de regres, pe fondul tendintei generale de afirmare a locului si importantei acesteia.

Strugurii fac parte din categoria celor mai puternice alimente cu proprietăţi terapeutice, atunci când sunt utilizaţi corect. Cura de struguri, denumită şi ampeloterapie (ampelos = viţă) sau cura uvală (uva = strugure) este practicată de milenii. Cercetările ştiinţifice din ultimii ani fundamentează credinţa asupra impresionantei valori a curelor de struguri.

Pornind de la analiza compoziţiei chimice şi continuând cu studii clinice de specialitate despre efectele tratamentelor cu struguri asupra organismului uman, cercetătorii moderni dezleagă misterele acestei licori, sucul de struguri, şi o recomandă în prevenirea şi în recuperarea unei palete destul de largi de boli. Printre acestea se numără afecţiuni gastrointestinale, afecţiuni hepato-biliare, ictere, boli cardiovasculare, boli renale, afecţiuni ale aparatului respirator, boli de nutriţie, diabet boli infecţioase şi mai ales pentru întărirea sistemului imunitar.

Strugurii la sfârşitul perioadei de maturare au o compoziţie chimică foarte complexă. Ei conţin apă în proporţie de 78-85 %, zaharuri 15-25 %, acizi organici 0,2 – 5 %, substanţe azotate 0,5 – 1,2 %, compuşi fenolici 0,2 - 1%, lipide 0,08 - 0,2 %, substanţe minerale 1-3 %, substanţe odorante, enzime şi nu în ultimul rând vitaminele din grupele B, C, H si PP. Ele au un rol important în creşterea şi dezvoltarea organismelor prin stimularea şi reglarea principalelor procese metabolice din organism. Dinamica acumulării depinde de soi, podgorie, condiţii climatice şi lucrările de întreţinere a plantaţiei viticole.

1.1.1 Importanta sectorului de activitate

Cultura vitei de vie si producerea vinului constituie activitati umane traditionale, cu

profunde implicatii economice, sociale si ecologice. Ca rezultat al conditiilor extrem de

favorabile pentru cultura vitei de vie, de-a lungul timpului aceste doua îndeletniciri s-au dezvoltat armonios pe întreg teritoriul national. Reliefarea semnificatiei economico-sociale a activitatii vitivinicole este practic legata de functiile ce le exercita aceasta în cadrul economiei nationale, pe plan economic, social si ecologic Datorita conditiilor naturale favorabile de exercitare a functiilor sale în spatiul românesc, vitivinicultura româneasca constituie un sector economic de baza, organic integrat în sistemul economic national, care-si aduce o contributie deosebita la restructurarea si optimizarea dezvoltarii economice, prin amplificarea rolului sau de factor de antrenare, pe principiile durabilitatii, în procesul cresterii economice.

Locul si importanta vitiviniculturii, functiile pe care aceste activitati le exercita, se releva

prin valorificarea superioara a conditiilor de clima, sol si relief existente în tara noastra, prin

gradul ei înalt de intensificare, atribut esential al unei activitati moderne, performante si

competitive. Acest sector economic agroalimentar se constituie în unul din cele mai intensive

structuri ale agriculturii, gradul ei de intensificare accentuându-se pe masura perfectionarii

sistemului de cultura, a compozitiei speciilor si soiurilor exploatate, precum si a sporirii

investitiilor suplimentare din acest domeniu, mai ales prin atragerea capitalului strain din tari cu

viticultura performanta.

Procesul vizeaza unul sau mai multe specii, în dependenta de utilizarea unor soiuri mai productive, cu înalte însusiri biologice, de densitatea optima a plantelor în cultura si a sistemelor lor de sustinere, de folosirea optima a dozelor de fertilizanti si pesticide, de utilizarea lor prin respectarea tuturor regulilor agrotehnice privind plantatiile de vii, inclusiv de aplicarea larga si eficienta a principiilor managementului si marketingului vitivinicol.

Vitivinicultura contribuie la accelerarea procesului de intensificare a productiei si prin

schimbarea unor categorii de folosire extensiva a terenurilor agricole si cu eficienta redusa si

uneori chiar ineficienta, cu terenuri pe care sa produca o cultura intensiva.