Analiza economico-financiară la SC Izocon MC SRL

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1 Importanţa securităţii alimentare

Este una din cele mai frecvente preocupări în industria alimentară a fiecărei ţări. Factorii care o influenţează sunt: piaţa internă şi internaţională, sistemul de furnizare a alimentelor (transport, comert) situaţia demografică şi sănătatea populaţiei, stilul de viaţă şi condiţiile sociale, infrastructura şi sistemul de sănătate şi condiţiile de mediu.

Consumatorul, care ar trebui să fie suveranul pieţei, este beneficiarul direct al produselor care trec prin lanţul alimentar, siguranţa acestora fiind vitală pentru sănătatea fiecăruia dintre noi.

La nivel European, se promovează o politică alimentară integrate care are în vedere întregul lanţ al securităţii alimentare.

Producătorii trebuie să urmărească realizarea corectă a trasabilităţii – adică verificarea produsului alimentar de la origine până la procesare, ambalare, transport, comercializare, deoarece aceasta joacă un rol major în asigurarea securităţii alimentare.

Formularea politicilor agricole în România, pornind de la cele europene vor duce la dezvoltarea unei agriculturi durabile, care va lua în considerare componenţa ecologică, dar şi cea de protecţie a consumatorilor. Cererea unei agriculturi durabile va ţine cont de noile tehnici ale ingineriei, pentru eliminarea anumiţilor factori de risc care s-ar putea regăsi în anumite puncte ale lanţului alimentar.

Astfel, consumatorul va avea de ales dintr-o gamă diversă de produse alimentare, care în ultimele decenii au evoluat de la produs natural la produs îmbogăţit şi s-a ajuns la aliment funcţional. În ultimul timp, pe piaţa europeană au apărut alimentele modificate genetic, fără însă ca acestea să-şi facă apariţia şi pe piaţa românească. Deşi, alegerea finală aparţine consumatorului, sarcina producătorului în acest caz este de a informa corect consumatorul printr-o etichetare corespunzătoare.

Ordonanţa de urgenţă nr.34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice specifică la art.2: ”producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor”.

În cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a fost înfiinţată Autoritatea Natională a Produselor Ecologice, care are ca scop derularea de programe pentru formarea operatorilor din agricultura ecologică. Deci, la acest sfârşit de mileniu problema securităţii alimentare nu poate fi abordată decât în stricta relaţie cu problemele de mediu, agricultura şi contextual economico-social al României.

Aplicarea legislaţiei pentru protecţia consumatorilor trebuie să fie în stransă legatură şi cu implementarea sistemelor de calitate în industria alimentară, care să asigure un nivel corespunzător de calitate a produselor româneşti. HACCP-ul (analiza riscurilor prin punctele critice de control), a fost implementat şi în România, procesatorii români trebuind să-şi racordeze producţia la cerinţele pieţei externe şi interne.

Cei şapte paşi ai HACCP-ul urmăresc asigurarea calităţii produselor alimentare din punct de vedere microbiologic şi fizico-chimic. Metoda permite identificarea şi analiza pericolelor asociate diferitelor stadii ale proceselor de producţie ale bunurilor materiale, definirea mijloacelor necesare controlului acestora, asigurarea că acestea sunt aplicate în mod eficient. Pe viitor, o condiţie pentru cucerirea pieţelor externe de produsele româneşti va fi respectarea standardelor Codex Alimentarius, comisie mixtă FAO/OMS.

Certificarea sistemelor de management al calităţii este obligatoriu pentru a exista. Dar, această certificare trebuie realizată de organisme acreditate, recunoscute. Calitatea alimentului nu se poate separa de siguranţa alimentului; în această sferă de cuprindere intră cerinţele legale şi de reglementare cu scopul de protecţie a consumatorului. Tot la fel de greu este de a separa siguranţa alimentară de normele generale, specifice de securitate ocupatională.

Sistemul HCCP identifică pericolele specifice şi măsurile de control pentru fiecare etapă de obţinere a alimentelor în condiţii de securitate. Planul HACCP este specific fiecărui aliment şi fiecărui proces de fabricaţie, dar aplicarea cu succes depinde de gradul de implicare a managerului şi de antrenarea întregului colectiv.

Principiile generale pentru Igiena Alimentelor (General Principles of FOOD Hygiene) urmăresc căile de producere a alimentelor, de la producţia primară la consumatorul final, stabilind modalităţile de control pentru fiecare etapă, condiţiile de amplasament de utilităţi, cerinţele privind igienizarea personală şi locului de muncă, depozitare şi transport, precum şi cerinţele de informare a consumatorilor.

Procedurile de desfăşurare a unui studio HACCP pot fi uşor documentate în orice sistem de asigurare a calităţii totale sau sistem de management al calităţii. În acest sens, există chiar preocupări pentru sisteme de management al siguranţei (standard ISO/CD/22000) care se bazează pe programele prealabile HACCP combinate cu ISO 9001 sau ISO 140001.

Domenii prioritare de posibilă aplicare a acestui nou sistem de management al siguranţei îl constituie industria cărnii şi industria de prelucrare a laptelui. În aceste domenii apar procesări prin pasteurizare şi sterilizare în loc de tradiţionala încălzire, ceea ce duce la noi probleme ale siguranţei.