Analiza evoluției contului de profit și pierdere la SC Farkas&Barta SRL

CAPITOLUL I.

MICROINTREPRINDEREA ŞI PREZENTAREA FIRMEI S.C. FARKAS&BARTA S.R.L.

1.1. MICROINTREPRINDEREA

O Microintreprindere este o Societate Comercială normală care beneficiază, în plus faţă de alte societăţi comerciale, de posibilitatea de a fi impozitată cu un procent de 3% din cifra de afaceri, spre deosebire de societatile comerciale plătitoare de impozit pe profit 16%. Codul Fiscal se referă la microintreprindere ca la "o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ unele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent".

Impozitarea microintreprinderilor este realizataă în cadrul titlului IV din Codul fiscal în cuprinsul art. 103-112. Aceste prevederi au făcut în anul 2006 subiectul unor modificări consistente în condiţiile în care la câteva zile înainte de adoptarea acestor modificări în camera decizională din Parlament eliminarea lor era iminentă. Deşi modificările nu sunt la prima vedere importante ele ascund însă consecinte cu mult mai ample.

Pentru a putea beneficia de această facilitate, o societate comercială trebuie să îndeplinească nişte condţii impuse de lege la data de 31 decembrie a anului precedent (dacă este cazul), referitoare la activitatea să economică, printre care:

-are înscrisă în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea de servicii şi/sau comerţul;

-are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;

-a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;

-capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.(Codul fiscal art. 103).

Conform codului fiscal, privind opţiunea de a plăti impozit pe veniturile microintreprinderii:

1. Impozitul de 3% pe veniturile societăţii este opţional.

2. Microintreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de acest Titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1 şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.

3. O persoană juridică română care este nou înfiinţată poate opta să plătească impozit pe venitul microintreprinderilor începând cu primul an fiscal dacă cerinţele de la lit. a) si d) ale art. 1 sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzuta la lit. b) a art. 1 este îndeplinită în termen de 60 zile, inclusiv, de la data înregistrării.

4. Microintreprinderile plătitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 1.

5. Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de acest Titlu, persoanele juridice române care:

a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;

b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;

c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;

d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoana juridică cu peste 250 de angajaţi.