Aplicație Java pentru Gestiunea Vânzărilor de Mărfuri

APLICAŢIE JAVA PENTRU GESTIUNEA VÂNZĂRILOR DE MĂRFURI

CAP 1. ABORDAREA CONCEPTUALĂ A TEMEI DE LICENŢĂ: ”APLICAŢIE JAVA PENTRU GESTIUNEA VÂNZĂRILOR DE MĂRFURI” DIN PUNCT DE VEDERE ORGANIZATORIC:

Deoarece pentru licenţa am de facut o aplicatie java pentru gestiunea vanzarilor de marfuri voi prezenta in continuare functia comerciala in cadrul intreprinderii.

1.1 Funcţiunea comercială - cuprinde ansamblul de activităţi ce vizează aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională, în vederea procurării mijloacelor necesare şi desfacerii produselor, serviciilor şi lucrărilor care fac obiectul de bază al întreprinderii.

Activităţile componente ale funcţiunii comerciale se desfăşoară în cadrul unor compartimente, care prin totalitatea lor formează structura subsistemului comercial, fiind formată din compartimentele de aprovizionare, marketing şi de desfacere (vânzări).

a) aprovizionarea (aprovizionarea tehnico-materială):

- calculează necesarul de resurse materiale (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) pentru fabricarea producţiei contractate;

- încheie contractele de aprovizionare tehnico-materială;

- efectuează calculul privind stocurile pentru producţie;

- organizează recepţii calitative şi cantitative ale materiei prime, materialelor şi a activităţilor din depozite, etc.

b) marketing:

- efectuează studii asupra pieţei interne şi externe;

- elaborează studii în vederea fundamentării strategiei şi politicii de dezvoltare a firmei;

- culege şi prelucrează informaţiile în vederea fundamentării programelor de producţie;

- efectuează studii ale necesităţilor şi comportamentul consumatorului, prin aceasta cunoscându-se ulterior cererea de producţie pentru întreprindere în vederea adaptării la dinamica mediului.

c) desfacerea:

- efectuează prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor clienţi ai întreprinderii;

- încheie contracte de vânzare pentru produsele întreprinderii;

- efectuează calculul mărimii stocurilor de produse finite;

- organizează activităţi de servire şi depozitare;

- organizează participări la diferite târguri, expoziţii;

- asigură reclamă, etc.

Amploarea şi importanţă funcţiunii comerciale au la bază obiectivele comerciale, care decurg din opţiunile strategice fundamentale ale întreprinderii în materie de produse de piaţă şi tehnologii. Obiectivele comerciale se referă la modul în care întreprinderea se va stabili pe piaţă şi la rezultatele obţinute în urma acţiunii forţei sale de vânzare.

În funcţie de nivelul de decizie la care se situează obiectivele comerciale ale întreprinderii, pot fi:

- la nivel strategic, obiectivele comerciale ale întreprinderii se referă la produsele de lansat, de abandonat sau de promovat, segmentele de constituit şi pieţele de abandonat;

- la nivel de optimizare, în funcţie de părţile de piaţă deţinute şi de echilibrul pieţelor, întreprinderea va opta pentru un anumit nivel al cheltuielilor de publicitate-promovare;

- la nivel operaţional, întreprinderea poate determina numărul de persoane care au intrat în contact cu anunţul publicitar, costul publicitar pe o persoană.

Deciziile de politică comercială referitoare la distribuţie vizează în primul rând reţeaua de distribuţie (fiind reprezentată de ansamblul circuitelor care permit ajungerea produsului la consumator). În practică există mai multe combinaţii de intermediari, al căror număr defineşte lungimea circuitului de distribuţie.

1.1.2 Activitatea de aprovizionare reprezintă:

- activitatea prin care se asigură elementele materiale şi tehnice necesare;

- în volumul şi structura care să permită realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii;

- în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit cât mai mare

- asigură necesarul de materii prime, materiale, combustibil, apă, energie, utilaje etc.;

- în vederea bunei desfăşurări a activităţii din cadrul unei firme;

- Această activitate este efectuată în cadrul firmei de către compartimentul de aprovizionare (în cazul întreprinderilor mari) sau de către un responsabil cu aprovizionarea (în cazul întreprinderilor mici), care urmăreşte programarea aprovizionării, aprovizionarea propriu-zisă şi depozitarea resurselor materiale.

Organizarea aprovizionării trebuie:

• făcută astfel încât să contribuie la asigurarea completă, complexă şi la timp a întreprinderii cu mijloacele de muncă şi obiectele muncii;

• să asigurare condiţiile optime de depozitare a resurselor materiale;

• să asigure alimentarea raţională a locurilor de muncă cu resursele materiale necesare şi utilizarea raţională a resurselor materiale;

• să respecte normele de consum stabilite şi stocurile de producţie determinate.

Principalele obiective ale aprovizionării sunt:

- asigurarea la timp a firmei cu resursele materiale necesare;

- asigurarea condiţiilor optime de depozitare a resurselor materiale;

- alimentarea raţională a locurilor de muncă cu resursele materiale necesare;

- utilizarea raţională a resurselor materiale, astfel încât să se respecte normele de consum stabilite şi stocurile de producţie neterminată.