Aspecte generale privind riscul în asigurările sociale

Calculele tarifelor de prima vor fi efectuate pentru doua tipuri de asigurari generale: asigurarea de accidente si asigurarea de bunuri ale persoanelor fizice. Aceasta delimitare este necesara deoarece exista deosebiri în ceea ce priveste obiectul si riscurile asigurate.

Prin urmare, asigurarea de accidente are ca obiect de asigurare persoana supusa riscului de trauma si deces ca rezultat al accidentului, în schimb, la asigurarile de bunuri, obiectul asigurarii îl constituie bunul fizic supus riscurilor de incendiu, inundasii, furt, etc.

Calculul rezervelor tehnice prin metodele statistice va fi prezentat numai pentru asigurarea de accidente, deoarece principiul de estimare este unic la toate clasele de asigurari generale, cu exceptia cazului când riscul este repartizat neuniform pe durata contractului de asigurare.

Estimarea cotelor tarifare si a primelor de asigurare în asigurari generale

Activitatea de asigurari generale este o activitate economica în care riscul este implicat într-o masura mai mare decât în alte activitati. În general, solvabilitatea unui asigurator se bazeaza pe adecvarea tarifelor de prima si a rezervelor tehnice.

Asigurarea de accidente este o forma a asigurarii facultative de persoane care cuprinde riscurile de trauma si deces (decesul se considera ca risc aditional si nu ca risc de baza) cauzate de accidente. Prin urmare, pentru estimarea primei unitare nete (tariful net) este nevoie de calculat atât prima de risc unitara (tarifara de risc), cât si marja de risc sau adaosul la prima de risc pentru fiecare categorie de risc cuprins în asigurare.

Tariful de risc se estimeaza în dependenta de probabilitatea sau frecventa daunei si a gradului mediu de despagubire.

Frecventa daunei fiind un estimator al numarului probabil de evenimente asigurate raportate la unitate de expunere la risc a politelor de asigurare, este o valoare extrem de importanta în calculul tarifului unui contract de asigurare.

Frecventa daunei, inclusa la calculul tarifului actual la asigurarile de accidente, nu trebuie estimata ca raport între numarul de daune si numarul politelor în vigoare la sfârsitul perioadei de analiza, deoarece nu se ia în considerare expunerea la risc a politelor în aceasta perioada. Erorile la calculul frecventei sunt evidente, deoarece daca politele în vigoare manifesta o tendinta descendenta (ascendenta), atunci frecventa daunei ia o valoare mai mare (mai mica) decât cea normala, calculata pe baza expunerii la risc a politelor de asigurare. Aceasta afirmatie are ca rezultat obtinerea unor tarife de prima prea mari (prea mici).