Salariul

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND SALARIUL

1.1. NATURA SALARIULUI

La orice activitate economica participa trei categorii de factori: munca oamenilor, capitalul si pamântul. Venitul total produs se distribuie, de aceea, sub forma salariului, care revine proprietarilor muncii, a profitului, care revine proprietarilor de capital si rentei, care revine proprietarilor de pamânt.

Distributia veniturilor este însa nu doar o consecinta a productiei, ci si o conditie a ei, a continuarii sale, cu influente notabile asupra proportiilor si ritmului cresterii economice.

În teoria si practica economica, salariul ocupa un loc deosebit de important.

În „Declaratia universala a drepturilor omului”, adoptata si proclamata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948 se arata ca:

“1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.

2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.

3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.”

Ca urmare a participarii sale la eforturile sociale, în articolul 25 se arata ca:

“ Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala precum si serviciile sociale necesare.”

Fiind forma de venit cea mai importanta pentru om, salariul conditioneaza situatia economica a unui numar mare de locuitori. În tarile dezvoltate economic, salariatii reprezinta 65 - 93% din populatia ocupata, iar în cele mai putin dezvoltate

din Africa, Asia si America Latina, aceasta pondere este evident mai mica, dar în crestere.

Constatam o varietate de opinii cu privire la caracterul de marfa al fortei de munca si de pret al salariului. Când munca se desfasoara pentru sine este o munca independenta si produce venit, iar când se desfasoara pentru o terta persoana este munca dependenta si produce salariu. Salariul este mai mic decât venitul, întrucât „astfel nu ar exista interes sa faca sa produca o astfel de munca”. Diferenta reprezinta ceea ce Marx denumeste plus-valuta.

Relatiile pe care le prilejuieste salariul sunt, dupa unii autori, plati legate de închirierea fortei de munca de utlizatori. Pe timpul închirierii muncii, salariatul este la dispozitia celui ce o utilizeaza. În aceasta optica, salariul reprezinta chiria si, respectiv, pretul muncii. Acesta se formeaza urmând, în linii generale, aceleasi reguli ca în cazul altor marfuri, având însa anumite particularitati.