Banca de emisiune și tranziția la economia de piață

Cap 1 : Aspecte privind istoria banilor si a circulatiei monetare pe teritoriul României

Primele forme de schimb monetar pe actualul teritoriu al tarii noastre apar la sfârsitul epocii bronzului (pumnale, vârfuri de sageti).

Drahma de la Istros (cca. 480 î.Cr.) este cea mai veche emisiune monetara din spatiul românesc.

Drahma histriana

Au mai circulat, în regiunile locuite de triburile geto-dacice, stateri si tetradrahme emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Lysimach, drahme de la Apollonia si Dyrachium si tetradrahme batute de provincia romana Macedonia Prima si de orasul Thasos.

Stater - Thracia

Sistemul monetar geto-dac apare prin imitarea combinata a diferitelor tipuri de monede grecesti de mare circulatie. Primele monede geto-dacice sunt datate în jurul anului 300 î.Cr., iar sfârsitul monetariei dacice este plasat în sec. I î.Cr.

Kosoni

În secolul al II-lea î.Cr. în Dacia a patruns masiv denarul republican roman, fapt ilustrat de marele numar de tezaure descoperite. Dupa cucerirea Daciei, denarul imperial roman este moneda oficiala în noua provincie.

Denari - Imperiul Roman

Traian si Hadrian

Patrunderea monedei romane continua în spatiul fostei provincii Dacia si în zonele extracarpatice adiacente si dupa retragerea administratiei si armatei romane de la nord de Dunare (271 d.Cr.).

Solidus Anastasius (491 - 518)

În zorii evului mediu, moneda bizantina preia functia de instrument de schimb în tinuturile românesti, rol îndeplinit pâna în secolul al XIV-lea. Dupa anul 1000, tot aici au început sa circule si monedele statelor suverane vecine.

Domnii români, dupa obiceiul epocii, si-au exercitat dreptul de a bate moneda. Primele monede ale Tarii Românesti emise de Vladislav I Vlaicu (1364-1377), erau de argint si se numeau ducati - cele mai mari, dinari - cele mijlocii si bani - cele marunte. În Moldova, primele monede - grosii de argint - poarta însemnele heraldice ale domnului Petru Musat (1378-1394). Monetaria transilvaneana functioneaza de la începutul secolului al XIV-lea, dar Transilvania a emis moneda proprie ca Principat autonom sub suzeranitate otomana între anii 1551-1690, apoi sub suzeranitate austriaca, între 1690-1780.

Treptat, atât din motive economice, dar mai ales din cauze politice, domnii români au pierdut dreptul baterii de moneda. În aceste conditii, Principatele române erau invadate de o multime amestecata de monede straine. Circulatia lor, mai ales a celor foarte slabe ale Austriei si Turciei, constituia un obstacol în fluidificarea comertului si a circulatiei monetare.

În secolul al XVII-lea, circulatia monetara în Tarile Române a fost dominata de talerul-leu al Tarilor de Jos, moneda care patrunde rapid si adânc în economia Principatelor, dar si în mentalitatea colectiva. La sfârsitul secolului al XVIII-lea, dupa disparitia lui din circulatie, talerul-leu a devenit moneda de calcul. Denumirea s-a încetatenit într-atât încât, la 1867 a devenit unitatea monetara a Principatelor Unite (Tara Româneasca si Moldova).

Taler - Leu

La 22 aprilie 1867 a fost adoptata "Legea pentru înfiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea monedei nationale ". Leul a devenit moneda nationala, fiind împartit în 100 de bani. La început s-au emis numai monede de arama, cu valoarea nominala de 1, 2 , 5 si 10 bani.

La 3 martie 1870, o data cu înfiintarea Monetariei Statului, au fost prezentate publicului monedele omagiale de 20 lei din aur si de 1 leu din argint. Acestea au fost primele monede pe care apare denumirea "leu".

Prima emisiune monetara