Buget Comunitar

Introducere

Noţiunea de „buget” desemnează totalitatea veniturilor şi cheltuielilor unei comunităţi pentru un anumit interval de timp.

Veniturile şi cheltuielile Uniunii Europene sunt prevăzute în bugetul Comunităţii, în baza unor prognoze anuale. Constituţia europeană conţine prevederi referitoare la distincţia sub procedura bugetară actuală între cheltuieli obligatorii şi facultative. Aceasta va permite Parlamentului European să-şi exercite influenţa asupra bugetului în ansamblu; fapt care înseamnă de asemenea că nu va mai avea ultimul cuvânt în privinţa cheltuielilor facultative.

Din 1993 bugetul face obiectul unui acord interinstituţional între Parlament, Consiliu şi Comisie, acord referitor la disciplina bugetară şi la îmbunătăţirea procedurii bugetare. În anul 1993 Comisia a prezentat un proiect de reînnoire a acordului interinstituţional şi de consolidare a tuturor declaraţiilor comune şi acorduri interinstituţionale asupra bugetului încheiate din 1982.

În desfăşurarea procesului bugetar, la nivel european sunt implicate mai multe instituţii în conformitate cu atribuţiile pe care acestea le au. În acest sens, Comisia Europeană este răspunzatoare de întocmirea unui proiect preliminar de buget ce este apoi înaintat Consiliului. Acesta împarte autoritatea bugetară cu Parlamentul European. Tipul cheltuielilor este cel care determină care dintre cele doua instituţii are ultimul cuvânt, în funcţie de tipul cheltuielilor (obligatorii sau nu). Pentru cheltuielile obligatorii decizia aparţine Consiliului, iar pentru cele facultative decide Parlamentul. Cu toate acestea, trebuie de reţinut că Parlamentul European este cel care în final adoptă sau respinge bugetul, în intregime. Acest lucru se datorează faptului că, Parlamentul European (împreună cu Consiliul Uniunii Europene) realizează procedura bugetară – una din principalele funcţii ale Parlamentului.

Bugetul Uniunii Europene finanţeazã toate politicile europene şi cheltuielile instituţiilor UE. El este fixat prin acord între statele membre.

Veniturile şi cheltuielile Uniunii Europene sunt prevãzute în bugetul comunitãţii în baza unor prognoze anuale. Contribuţiile la bugetul UE provin din taxele vamale, o parte din încasãrile TVA ale statelor membre şi contribuţiile statelor membre calculate în funţie de Produsul Intern Brut, dupã definiţia armonizatã la nivel europen. La nivelul Uniunii Europene nu poate exista deficit bugetar.

Soldurile pe care un stat membru le primeşte de la bugetul Uniunii Europene şi veniturile pe care le varsă la bugetul acesteia arată că unele state membre au solduri negative – primesc mai puţin decât varsă la buget, iar alte state au solduri pozitive – primesc mai mult decât varsă la buget. În această situaţie s-a aflat în anul 1973 Marea Britanie ocazie cu care acest stat a solicitat instaurarea aşa numitului „mecanism de compensţie bugetară”.

În ceea ce priveşte ţara noatră, ca şi celelalte ţări Est Europene, aceasta parcurge un proces de tranziţie la economia de piaţă, de integrare în structurile economice. Cu toate acestea România trebuie să-şi asume obligaţiile ce decurg din calitatea de membru, să adere la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare; astfel că poate beneficia de fonduri dar în acelaşi timp odată cu aderarea va trebui să contribuie la bugetul comunitar.

Necesitatea constituirii unui asemenea buget este de natură a mobiliza şi de a dispune de fonduri comune de care mai apoi să poată beneficia statele aflate în dificultate ca urmare a unor calamităţi naturale, efecte ale războaielor, precum şi pentru finanţarea proiectelor de pre–aderare şi de aliniere la standardele Uniunii Europene.

Cap. I. Noţiuni generale privind bugetul comunitar

I.1. Principii care stau la baza elaborării şi

executării bugetului comunitar

Orice buget (indiferent că este bugetul unui stat comunitar sau nu, bugetul comunitar, bugetul unei instituţii publice sau a oricărei întreprinderi) trebuie să respecte câteva principii care conduc la elaborarea şi executarea în bune condiţii a acestuia.

În ceea ce priveşte bugetul Comunităţii Europene, acesta trebuie să respecte următoarele principii: principiul unităţii şi exactităţii bugetare, principiul anualităţii, cel al universalităţii, al echilibrului, principiul unităţii de cont, al specializării, a bunei gestiuni financiare şi transparenţei.