Ce sunt ciclurile economice și cum influențează creditarea bancară

Abstract

This article is about the influence of economic cycles on the credit activity of the banks. The short typology of the cycles is followed by an approach to the causes which “give the tone” of those fluctuations. Is supported the idea of continuity present in an economy, of the ups and downs that kept repeating itself, throwing a state out of the recession phase in the “economic boom”. Also is shown the tandem between the economic cycles and bank loan, variables that not only influence each other but which have a significant authority in setting the path forward for a country. And, at the end is presented through graphs the connection between these two variables for some of European Countries.

1. Definirea conceptului de ciclu economic

Ciclul economic constă în fluctuații apărute la nivelul activității economice de ansamblu, care se produc într-un mod recurent pe parcursul a mai multor luni sau ani. Acesta se caracterizează printr-un grad scăzut de predictibilitate în ceea ce privește frecvența și magnitudinea. Chiar dacă modul de manifestare depinde de la o țară la alta, indiferent de gradul de dezvoltare a acestora, persistă o trăsătură comună și anume: ciclurile economice au capacitatea de „a schimba planurile” și de a „tempera spiritele”.

În cadrul unui ciclu economic se întâlnesc patru faze:

• Expansiune (creștere economică) - perioadă în care are loc o relansare economică, identificată prin: creșterea prețurilor și producției și diminuarea ratei dobânzii. În această perioadă creditele oferite consumatorilor sunt ieftine pentru a spori creșterea economică prin intermediul investițiilor productive.

• Boom economic (punct de maxim) - creșterea economică devine din ce în ce mai alertă și tinde să devină una inflaționistă, reprezintă astfel punctul maxim de creștere economică care este acceptat de o economie.

• Recesiune (contracție) - perioadă caracterizată prin declinul înregistrat de rata creșterii economice, predecedată de scăderea ratei de creștere a PIB-ului real în ultimele două trimestre. În timpul acestei faze, are loc așa numitul proces de „scumpire a creditelor”, este majorată rata dobânzii pentru restrângerea procesului de creditare, respectiv fiind diminuate investițiile.

• Depresiunea (punct de minim) - care reprezintă o recesiune severă, manifestându-se prin scăderea producției și înregistrarea unor cote maxime ale ratei inflației;

Fazele ciclului economic sunt în general măsurate și identificate prin mișcările crescătoare și descrescătoare ale PIB în jurul trendului. Însă pentru determinarea acestora sunt necesari și alți indicatori importanți precum: gradul de ocupare a forței de muncă, rata inflației, rata dobânzii și cererea de consum.

Pe parcursul unui ciclu economic variabilele cantitative înregistrează diferite fluctuații. Variabilele prociclice precum: consumul, producția industrială, investițiile, rata ocupării, cheltuielile publice și masa monetară se caracterizează printr-o scădere pe parcursul recesiunii și o creștere pe parcursul perioadei de expansiune, în timp ce în cazul variabilelor contraciclice: stocurile de produse finite, rata șomajului, numărul falimentelor, rata dobânzii, etc., situația este inversă (scad în timpul expansiunii și cresc în faza de recesiune).

2. Tipologia ciclurilor și cauzele care le determină

Teoreticienii domeniului economic, pe baza studiilor și observațiilor realizate în decursul anilor, au realizat o tipologie a ciclurilor economice. Astfel, în cărțile dedicate Macroeconomiei, întâlnim următoarea clasificare :

• Ciclurile tehnologice lungi („seculare” sau Kondratiev) - perioada de manifestare a acestora în cadrul unei economii este de 40-60 ani. Sunt marcate în general de evenimente semnificative, în principal de marile descoperiri științifice și de inovația tehnologică. Datorită acestora se stabilește „modul tehnic de producție” ce ține cont de tehnologiile și resursele existente la un moment dat într-o economie. Acestea sunt compuse din cicluri economice cu o durată mai mică care alternează. Ultimul ciclu lung, conform opiniei specialiștilor, se consideră a fi perioada anilor 1949 - 2000, numită și „perioada celor treizeci de ani glorioși de după război”. Dacă până în anii 1970 s-a manifestat o creștere economică de excepție, după au început a se face simțite efectele unei perioade de recesiune - ritmuri mai mici de creștere, persitența unei stagflații. Spre finele perioadei a început să se manifeste din ce în ce mai puternic revoluția uimitoare în domeniul tehnic și informațional fară de precedent în istorie, care a evidențiat limitările vechiului sistem și a determinat tranzacția spre unul mai competitiv.

• Ciclurile de investiții în infrastructură Kuznets - durata de manifestare a acestora este 15-25 ani. Cel care le-a identificat, Kuznets, prezintă drept cauze ale manifestării acestor cicluri procesele demografice. Acesta face referire în special la mișcările migratorii, care, în viziunea sa, au o influență deosebită asupra intensității activităților din domeniul construcțiilor.

• Ciclurile decenale („de afaceri”, „ de investiții fixe” sau Juglar) - acestea au o durată de viață de 10-12 ani, timp în care economia și afacerile „pulsează” sub incidența anumitor conjuncturi. La baza acestora se află evoluțiile marilor procese industriale. Ciclul decenal este constituit din patru faze și reprezintă perioada de timp dintre două crize succesive. Traseul parcurs este început cu faza de avânt economic - acordarea de credite ieftine, creșterea producției, a gradului de ocupare și a investițiilor, volumul mare de vânzări și profiturile semnificate induc un climat general de încredere. Urmează apoi faza când expansiunea se oprește și economia cunoaște o cotitură serioasă, au loc scăderi considerabile în ceea ce privește volumul producției, prețul acțiunilor cotate la bursă, volumul creditelor acordate de bănci și a investițiilor, cresc mărfurile care „ramân pe raft” (nevândute) și numărul firmelor care dau faliment - criză. Faza următoare - depresiunea, este perioada când efectele crizei se fac resimțite din plin: stagnare economică, procesul falimentării în lanț, rată mare a șomajului, reducerea cererii și scăderea standardului de viață. Tot în această perioadă se caută soluții ale problemelor existente prin dezvoltarea noilor tehnologii, modernizarea sistemului informațional, înlocuirea managementului, etc. Eforturile depuse sunt fructificate, astfel, în faza de înviorare persistă creșterea treptată; reluarea proceselor de producție; mărirea cererii efective, a investițiilor producive și a gradului de ocupare.