Comunicare organizațională

1. De ce teorie vs practică?

Admiterea la o facultate poate însemna pentru unii tineri o realizare, în timp ce pentru altii poate echivala pur si simplu cu dorinta de a obţine o diploma. Probabil va intrebati de unde vine aceasta diferenta intre cele doua tipologii de studenti.

În primul rând sunt tineri care luptă să obţină rezultate deosebite în timpul facultăţii, pentru că îşi doresc medii mari la final, ceea ce poate atrage după sine obţinerea unei burse de merit.

Când vine vorba de cealaltă categorie de studenţi, interesul pentru facultate poate fi mai scăzut, deoarece o parte din ei preferă să-şi găsească un job încă din timpul studiilor. Astfel, de aici apareşi disputa dintre teorie şi practică.

O altă problemă apare atunci după finalizarea studiilor, când studentul doreşte obţinerea unui loc de muncă. Şi apare şi întrebarea. ,,EXPERIENŢĂ???,,.

Este adevărat că teoria ne familiarizează cu domeniul studiat, ne introduce în tainele specializării, dar cu toate acestea nu înseamnă că teoria ne apropie de un loc de munca.

Pe parcursul anilor de studiu auzim că ar fi mai mult decât indicat să urmăm cursurile facultăţii, să învăţăm teorie cât cuprinde, să nu lipsim nemotivat şi cel mai important lucru să nu ne angajăm indiferent dacă este vorba de un post pe domeniul studiat.

Majoritatea angajatorilor cer experienţă în momentul în care un student doreşte să obţină un job. Chiar dacă sunt şi tineri care au disponibilitate să se angajeze pe parcursul facultăţii, şansele să obţină rezultate bune pe ambele planuri sunt diminuate de profesorii ce acordă importanţă prezenţei.

Indicat ar fi pe de o parte să reuşim să ne ocupăm şi de studii, iar la polul opus să încercăm să ne aprofudăm cunoştiinţele teoretice cu cele practice. În modul acesta un succes după finalizarea anilor de studiu ar fi relevant prin faptul că angajatorii încep să ne trateze de la egal la egal, apreciază că am lucrat din timpul facultăţii şi nu ne mai spun la interviu că nu avem experienţă necesara pentru postul scos la concurs.

Astăzi există puţine şanse ca un absolvent să îşi găsească foarte repede un job pe domeniu după ce termină o facultate, mai ales dacă nu are puţină experienţă. Din motive mai putin plauzibile angajatorii refuză să ne ofere şansa să le demonstrăm că avem o bază şi că putem învăţa şi mai mult în timp, ceea ce ne-ar aduce multe avantaje la locul de muncă.

Faptul că suntem prea tineri după ce terminăm o facultate îi împiedică să ne ,,întindă’’ o mână de ajutor, să ne testeze o perioadă puterea de muncă, după care să se decidă dacă suntem potriviţi pentru domeniul respectiv.

Se zice că trebuie să ai suficient noroc să poţi lucra pe ceea ce îţi place. Consider că în afară de acest ,,noroc’’, tinerilor trebuie să li se mai ofere şanse, răbdare, să nu existe atâta invidie, răutate venită din partea persoanelor cu vechime, experienţă, care se tem ca un absolvent de facultate le poate lua locul şi îi poate îndepartă de pe ,,tronul’’ ocupat şi supravegheat cu atenţie de atâta timp.

Dacă în universităţi nu se acordă o atenţie deosebită şi teoriei şi practicii, nu se face practică, ar fi mai mult decât indicat pentru tinerii care nu se mulţumesc doar cu o diplomă, să îşi facă un caiet de practică şi să nu încerce să se păcălească cu o adeverinţă.

În plus ar fi un atuu în plus pentru proaspeţii absolvenţi să încerce să se integreze din timpul facultăţii în ,,câmpul muncii’. Nu este simplu, dar nici imposibil, mai ales dacă îţi doreşti cu orice preţ să practici ce ai învăţat în 3-4 ani de studiu.

În cele mai multe instituţii de învăţamânt superior din ţara, teoria este încă la rang de cinste. În mod cert, aceasta este necesară pentru a pune bazele cunoştinţelor pe care studenţii trebuie să le acumuleze. Şi totuşi, impresia generală este aceea de. PREA MULT.

În liceu, erau ore în care materia era predată timp de 50 de minute neîntrerupt, iar mâna abia mai funcţiona la capătul acestora. În facultate, aceeaşi poveste: sunt cursuri în care există câte 50 de minute (uneori, chiar mai mult) de dictare la foc continuu şi pretenţia ca studenţii să reţină o bună parte din materia predată la orele de curs.

Este normal? Dacă într-o anumită măsură este firesc, totuşi materia predată pentru a fi, ulterior, reprodusă la examen nu este cea mai eficientă metodă de predare şi, cu siguranţă, nu este deloc iubită. Într-adevar, teoria oferă o oarecare siguranţă - aceea de a şti cu exactitate ce anume ai de învăţat pentru un examen, lucru care nu este valabil în cazul tuturor cursurilor. Însă paginile nesfârşite de informaţii care ramân, nu de puţine ori, obscure şi sunt uitate imediat după examenul cu pricina, nu folosesc nimănui.