Conceptul de piață

Cap.1. PIATA-CONCEPT SI STRUCTURA

COMPONENTA PRINCIPALA A MEDIULUI IN AFACERI

1.1. DEFINITIA PIETEI SI ELEMENTELE ACESTEIA

Piata din punct de vedere economic reprezinta spatiul de manifestare

a cererii de bunuri si servicii in corelatie cu oferta corespunzatoare si in

care se formeaza pretul de echilibru.Aceasta reprezinta toata gama de

actiuni prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bu-

nuri si servicii, indiferent de locul in care aceasta se desfasoara.

ELEMENTELE PIETEI SI CE REPREZINTA ACESTEA :

A. SATIUL ECONOMIC reprezinta spatiul in care se desfasoara activita-

tea economica si in care actioneaza persoane fizice si juridice, care

formeaza agentii comerciali.

B. LOCUL DE INTALNIRE A AGENTILOR ECONOMICI, care se impart in

in doua mari ctegorii : CUMPARATORI si VANZATORI.

C. CEREREA SI OFERTA , sunt doua forte care se intalnesc si se con-

frunta in cadrul pietei din cre rezulta economia pe piata.

D. FORMAREA PRETULUI la care se vand si se cumpara bunurile eco-

nomice si in functie de care agentii economici se orienteaza ce si

cat sa ofere sau sa cumpere.

E. CONCURENTA PE PIATA, reprezinta regulatorul pietei, relatia dintre

agentii care actioneaza in acelasi spatiu economic fiind relatie in ca-

drul careia fiecare agent economic urmareste sa-si realizeze activi-

tatea si sa-si atinga scopurile sale.

În accepţiunea de marketing, conceptului de piaţă i se conferă un sens mai larg decât cel neo – clasic.

1

Astfel, piaţa trebuie privită ca locul real şi imaginar de întâlnire la un moment dat, a dorinţelor consumatorilor exprimate prin cerere cu cele ale producătorilor exprimate prin ofertă, locul în care puterile agenţilor care o compun se confruntă. De asemenea, apare ca o instituţie ce trebuie să asigure în ultimă instanţă prin funcţiile sale: libertatea agenţilor economici, suveranitatea consumatorului, alocarea optimă a resurselor, echilibrul economic pe termen lung.

Privită ca mecanism economic, piaţa este “mâna invizibilă” ce reglementează activitatea economică, “forţa impersonală” care acţionează dincolo de capacitatea de intervenţie a participanţilor, “forţa arbitrară” ce determină preţul şi implicit venitul, reprezentând astfel o ameninţare atât pentru producător cât şi pentru consumator.

În concluzie, piaţa în societatea contemporană se prezintă ca: o construcţie teoretică, un cadru ideal de desfăşurare a activităţii economice, o stare normativă spre care tinde economia, un sistem complex în care se intercondiţionează legile şi mecanismele clasice ale pieţei, cu instituţiile cu funcţii de reglare, dar şi cu conştiinţa de masă economică şi juridică.

În activitatea de marketing, noţiunea de piaţă dobândeşte accepţiuni practice mai precise prin delimitarea noţiunilor de piaţă: teoretică (cea ideală despre care am vorbit mai sus), potenţială (posibilă), disponibilă, disponibilă calificată, deservită şi penetrată.

Această delimitare are mare importanţă practică, deoarece pentru producător piaţa este constituită din ansamblul cumpărătorilor efectivi şi potenţiali pentru un produs, iar potenţialii cumpărători se diferenţiază prin: interes, venit şi acces.

2

1.2. NIVELURILE DE DEFINIRE ALE UNEI PIETE

Nivelurile de definire ale unei piete sunt urmatoarele:

-Piaţa potenţială – pentru un bun sau serviciu este dată de cantitatea totală susceptibilă a fi cerută.

-Piaţa disponibilă – este formată din consumatorii ce manifestă interes întrucât dispun de venituri şi au astfel acces la bunul sau serviciul respectiv.

-Piaţa disponibilă calificată – KKeste reprezentată de consumatorii care sunt dispuşi să cumpere bunul sau produsul respectiv, având interes, venituri suficiente şi accesibile.

-Piaţa deservită – este parte a pieţei disponibil calificată căreia producătorul hotărăşte să –i adreseze oferta, deci segmentul spre care se concentrează producătorul.

-Piaţa penetrată – este de fapt piaţa efectivă formată din ansamblul consumatorilor care au cumpărat bunul sau serviciul respectiv.