Contribuții ale reprezentanților școlilor de management în devenirea managementului operațional al producției

Conceptul de management operational al productiei

„Production Operations Management must ensure the quality of functional stability of production considering the input variables, environment disturbances as well as market requests dynamics. That is why operations management takes action over structural components, system input variables, production system variables as well as production system functions.”

„Managementul operational al productiei trebuie să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă. Acesta este motivul pentru care managementul operaţional al producţiei acţionează asupra componentelor structurale, variabilelor de intrare ale sistemului, obiectivelor sistemului de producţie, precum şi funcţiilor sistemului de producţie.”

Managementul operaţional al producţiei are drept scop să menţină operaţionalitatea producţiei în limitele parametrilor de calitate, cantitate şi timp impuse de obiectivele fundamentale ale producţiei. El constituie o componentă principală a managementului producţiei (întreprinderii) şi se realizează prin elemente de tactică şi strategie, astfel încât atingerea obiectivelor să se facă în condiţii optimale de eficienţă economică.

Managementul operaţional al producţiei trebuie să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă. De aceasta scurtă analiză, rezultă că principalele concepţii ale managementului operaţional al producţiei trebuie să fie dinamicitatea, autoreglarea, caracterul informaţional – decizional, sensibilitatea, calitatea şi adaptabilitatea, realizând răspunsuri calificate la stimuli complecşi, persistenţi sau de scurtă durată, şi menţinând siguranţa şi stabilitatea funcţională a procesului de producţie. De asemenea, managementul operaţional al producţiei trebuie să permită adaptări oportune şi condiţii de perfecţionare a producţiei din punct de vedere tehnologic şi operaţional. O altă funcţie fundamentală a acestuia o reprezintă controlul, care trebuie să fie atât preventiv, cât şi constatativ, pentru a da posibilitatea intervenţiei de ameliorare a calităţii producţiei înainte de degradare, precum şi de a o putea corecta în caz de degradare.

Pentru menţinerea operaţionalităţilor sistemului de producţie, managementul operaţional al acestuia acţionează asupra :

• componentelor structurale – elaborarea programelor de producţie, lansarea în fabricaţie şi controlul îndeplinirii programelor de producţie;

• variabilelor sistemului – de intrare (activităţile de desfacere, planificare, pregătire tehnică a fabricaţiei, întreţinere, reparare utilaje şi gospodărire a energiei, aprovizionare, personal-retribuire, control tehnic de calitate), de ieşire (calităţi de produse, termene de livrare, abateri de calitate, prestatoare (modificarea termenelor, cereri suplimentare, renunţări, căderi, lipsă de personal) şi de comandă

(decizii operative);

• obiectivelor sistemului de producţie – calitate, cantitate, termene şi costuri;

• variantelor de sistem de producţie – în funcţie de mărimea şi periodicitatea obiectivelor, variabilitatea produselor şi tehnologiilor;

• funcţiilor sistemului de producţie – aprovizionare, fabricaţie, depozitare, livrare etc.

Principalul obiectiv al managementului operaţional al producţiei îl

constituie agregarea elementelor discontinue şi directe într-un proces de

producţie continuu, capabil să asigure folosirea eficientă a capacităţilor de

producţie, utilizarea maximă a bazei de materii prime şi folosirea superioară a

forţei de muncă.

Pentru urmărirea îndeplinirii funcţiilor sistemului de producţie de

programare, lansare şi urmare a producţiei, managementul operaţional al

producţiei îţi exercită funcţiile de prevenire, organizare, direcţionare,

coordonare şi control.

Elaborarea programelor de producţie constituie ansamblul de activităţi

desfăşurate în scopul atingerii obiectivelor de producţie. Metodele şi tehnicile de

elaborare a programelor de producţie se structurează în funcţie de sarcinile de

producţie şi de condiţiile de fabricaţie, pe trei etape:

• programarea calendaristică – centralizatoare;

• programarea producţiei la nivelul entităţilor de producţie;

• programarea operativă în cadrul entităţilor de producţie.

Lansarea în fabricaţie cuprinde ansamblul de activităţi necesare elaborării, multiplicării şi difuzării documentelor economice, potrivit programelor de producţie şi cuprinde: concentrarea informaţiilor, bonurile, fişele, dispoziţiile şi desenele de execuţie.

Conceperea şi funcţionarea eficientă a managementului operativ al producţiei presupun respectarea următoarelor principii :

• al transparenţei – faţă de cerinţele pieţii şi ale consumatorilor;

• al balanţelor – presupune corelarea obiectivelor cu posibilităţile de realizare şi cu resursele la dispoziţie;

• al variantelor – în funcţie de ierarhizarea obiectivelor, termenele de livrare şi continuitatea asigurării resurselor;

• al perspectivei – în vederea adaptării la varietatea pieţei, a materiilor prime, tehnologiilor şi cerinţelor;

• al determinării incomplete – factorii de producţie şi de piaţă au caracter de incertitudine;

• al eficienţei – impune alegerea variantei optime.