Cuprins
- Conceptul de management operational al productiei 3
- Evolutia managementului. Scolile de management. 6
- 1. Scoala clasica (traditionala) 6
- a. Functiile managementul: 7
- b. Functiunile organizatiei: 7
- c. Atributele managerilor: 7
- d. Principiile managementului: 7
- 2. Scoala sociologica (behaviorista, comportista) 8
- 3. Scoala cantitativa 9
- 4. Scoala sistemica 10
- 5. Scoala contextuala 10
- Frederick Taylor (1856-1915) 11
- • Taylorism. Principiile managementului științific 14
- •Formarea şcolii managementului ştiinţific 15
- Henry Fayol(1841-1925) 16
- Elton Mayo(1880-1949) 24
- Hawthorne Experiment: 26
- 1 Iluminare Experiment: 27
- 2 Releu de testare Adunarea Cameră Experiment: 27
- 3 Masa Interviu programului: 27
- 4 Banca de testare electrică Cameră Experiment: 28
- Contribuţii ale experimentului Hawthorne: 28
- Interpretare si critici 29
- Henry Gantt(1861-1919) 31
- Obiectivul diagramei Grantt 36
- Elwood Spencer Buffa (1923-2005) 38
- Henry Ford(1863-1947) 40
- Înainte de secolul 20 42
- Istoria timpurie 42
- Revoluţie industrială 42
- Sisteme de transport 43
- Olds Motor Company a vehiculului (1901) 44
- Ford Motor Company (1908-1915) 44
- Imbunatatirea conditiilor de munca 46
- Primele zile de la Ford Motor Company si Model T 47
- Lillian si Frank Gilberth 48
- Bibliografie: 54
Extras din proiect
Conceptul de management operational al productiei
„Production Operations Management must ensure the quality of functional stability of production considering the input variables, environment disturbances as well as market requests dynamics. That is why operations management takes action over structural components, system input variables, production system variables as well as production system functions.”
„Managementul operational al productiei trebuie să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă. Acesta este motivul pentru care managementul operaţional al producţiei acţionează asupra componentelor structurale, variabilelor de intrare ale sistemului, obiectivelor sistemului de producţie, precum şi funcţiilor sistemului de producţie.”
Managementul operaţional al producţiei are drept scop să menţină operaţionalitatea producţiei în limitele parametrilor de calitate, cantitate şi timp impuse de obiectivele fundamentale ale producţiei. El constituie o componentă principală a managementului producţiei (întreprinderii) şi se realizează prin elemente de tactică şi strategie, astfel încât atingerea obiectivelor să se facă în condiţii optimale de eficienţă economică.
Managementul operaţional al producţiei trebuie să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă. De aceasta scurtă analiză, rezultă că principalele concepţii ale managementului operaţional al producţiei trebuie să fie dinamicitatea, autoreglarea, caracterul informaţional – decizional, sensibilitatea, calitatea şi adaptabilitatea, realizând răspunsuri calificate la stimuli complecşi, persistenţi sau de scurtă durată, şi menţinând siguranţa şi stabilitatea funcţională a procesului de producţie. De asemenea, managementul operaţional al producţiei trebuie să permită adaptări oportune şi condiţii de perfecţionare a producţiei din punct de vedere tehnologic şi operaţional. O altă funcţie fundamentală a acestuia o reprezintă controlul, care trebuie să fie atât preventiv, cât şi constatativ, pentru a da posibilitatea intervenţiei de ameliorare a calităţii producţiei înainte de degradare, precum şi de a o putea corecta în caz de degradare.
Pentru menţinerea operaţionalităţilor sistemului de producţie, managementul operaţional al acestuia acţionează asupra :
• componentelor structurale – elaborarea programelor de producţie, lansarea în fabricaţie şi controlul îndeplinirii programelor de producţie;
• variabilelor sistemului – de intrare (activităţile de desfacere, planificare, pregătire tehnică a fabricaţiei, întreţinere, reparare utilaje şi gospodărire a energiei, aprovizionare, personal-retribuire, control tehnic de calitate), de ieşire (calităţi de produse, termene de livrare, abateri de calitate, prestatoare (modificarea termenelor, cereri suplimentare, renunţări, căderi, lipsă de personal) şi de comandă
(decizii operative);
• obiectivelor sistemului de producţie – calitate, cantitate, termene şi costuri;
• variantelor de sistem de producţie – în funcţie de mărimea şi periodicitatea obiectivelor, variabilitatea produselor şi tehnologiilor;
• funcţiilor sistemului de producţie – aprovizionare, fabricaţie, depozitare, livrare etc.
Principalul obiectiv al managementului operaţional al producţiei îl
constituie agregarea elementelor discontinue şi directe într-un proces de
producţie continuu, capabil să asigure folosirea eficientă a capacităţilor de
producţie, utilizarea maximă a bazei de materii prime şi folosirea superioară a
forţei de muncă.
Pentru urmărirea îndeplinirii funcţiilor sistemului de producţie de
programare, lansare şi urmare a producţiei, managementul operaţional al
producţiei îţi exercită funcţiile de prevenire, organizare, direcţionare,
coordonare şi control.
Elaborarea programelor de producţie constituie ansamblul de activităţi
desfăşurate în scopul atingerii obiectivelor de producţie. Metodele şi tehnicile de
elaborare a programelor de producţie se structurează în funcţie de sarcinile de
producţie şi de condiţiile de fabricaţie, pe trei etape:
• programarea calendaristică – centralizatoare;
• programarea producţiei la nivelul entităţilor de producţie;
• programarea operativă în cadrul entităţilor de producţie.
Lansarea în fabricaţie cuprinde ansamblul de activităţi necesare elaborării, multiplicării şi difuzării documentelor economice, potrivit programelor de producţie şi cuprinde: concentrarea informaţiilor, bonurile, fişele, dispoziţiile şi desenele de execuţie.
Conceperea şi funcţionarea eficientă a managementului operativ al producţiei presupun respectarea următoarelor principii :
• al transparenţei – faţă de cerinţele pieţii şi ale consumatorilor;
• al balanţelor – presupune corelarea obiectivelor cu posibilităţile de realizare şi cu resursele la dispoziţie;
• al variantelor – în funcţie de ierarhizarea obiectivelor, termenele de livrare şi continuitatea asigurării resurselor;
• al perspectivei – în vederea adaptării la varietatea pieţei, a materiilor prime, tehnologiilor şi cerinţelor;
• al determinării incomplete – factorii de producţie şi de piaţă au caracter de incertitudine;
• al eficienţei – impune alegerea variantei optime.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contributii ale Reprezentantilor Scolilor de Management in Devenirea Managementului Operational al Productiei.doc