Coordonarea Sistemelor de Impozitare Directă ale Statelor Membre în Cadrul Pieței Interne

1. INTRODUCERE

Statele membre trebuie să facă faţă noilor provocări. Obiectivul principal al sistemelor naţionale de impozitare este de a asigura un nivel adecvat al venitului pentru finanţarea cheltuielilor publice. Globalizarea activităţilor întreprinderilor şi a persoanelor fizice, exercită o presiune asupra competitivităţii sistemelor de impozitare. În stadiul actual al legislaţiei comunitare, statele membre rămân libere, în mare măsură, în ceea ce priveşte conceperea sistemelor de impozitare directă, în conformitate cu obiectivele şi cerinţele de politică naţională. Gestionare interacţiunilor dintre mai multe sisteme de impozitare reprezintă o provocare pentru piaţa internă. Sistemele de impozitare, de asemenea, reprezintă alegerea democratică fundamentată pe modul cum ar trebui luate impozitele şi cum ar trebui să fie redistribuite veniturile. Cu toate acestea, normele fiscale naţionale proiectate luând în considerare exclusiv sau în principal situaţia internă poate da naştere la un tratament fiscal inconsecvent atunci când este aplicat într-un context transfrontalier.

Un contribuabil (individ sau o companie), care se află într-o situaţie transfrontalieră poate fi o victimă a discriminării sau a dublei impuneri sau trebuie să facă faţă unor costuri suplimentare . Acest lucru creează un mijloc de intimidare pentru persoanele fizice care doresc să lucreze sau să investească în alte state membre. De asemenea, constituie un obstacol pentru înfiinţarea, activitatea şi investiţiile transfrontaliere ale întreprinderilor prin descurajarea lor de a profita pe deplin de piaţa interioară . Aceste probleme sunt numai parţial abordate prin acţiune unilaterală de către statele membre sau prin intermediul convenţiilor fiscal bilaterale existente. Obstacolele fiscale din activitatea şi din investiţiile transfrontaliere au fost în ultimii ani - şi întotdeauna – au făcut obiectul mai multor proceduri judiciare.

Comisia este convinsă că un mijloc sistematic pentru a elimina obstacolele persistente care afectează companiile care operează în mai mult de un stat membru este de a permite grupurilor multinaţionale impozitarea pe baza unei asiete comune consolidate de impozitare a companiilor (ACCIS), care acoperă toate activităţile lor în cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, Comisia a anunţat intenţia de a prezenta o propunere legislativă globală pentru CCCTB, în 2008. Cu toate acestea, este nevoie de mai multe măsuri pentru a trata cele mai urgente probleme în termen scurt şi mediu. În plus, problema persistă, chiar dacă CCCTB este la locul lor, în special pentru că aceasta nu se referă la persoane fizice şi nu pot aplica în mod automat la toate societăţile şi / sau de toate statele membre şi ar trebui să fie examina interacţiunea dintre CCCTB şi alte elemente ale sistemelor de impozitare directă.

Prin urmare, este necesar pentru a se asigura că sistemele de impozitare naţionale nu sunt armonizate compatibil. Este atât de a depăşi obstacolele menţionate mai sus şi pentru a preveni o eroziune de baze de impozitare din statele membre. Ea a devenit din ce în ce mai clar că lipsa de coordonare între sistemele de impozitare directă poate, de asemenea, duce la neimpozitarea neintenţionată sau abuz şi, prin urmare, de eroziune a veniturilor fiscale, care afectează capacitatea de a statele membre să instituie sisteme de impozitare eficiente şi echilibrate pot impact asupra durabile de finanţare a modelelor sociale membres4 membre.

Această comunicare are drept scop coordonarea şi îmbunătăţirea performanţei direct de sisteme de impozitare nu sunt armonizate. În timp ce rezultatele armonizare la crearea unui corp de legislaţie comunitară care înlocuieşte legislaţia naţională, de coordonare, pe baza sistemelor naţionale pentru a le face compatibile cu Tratatul şi cu altele. Coordonarea nu înlocuieşte sistemele fiscale existente la nivel naţional de către un sistem comunitar uniform, ci pentru a se asigura că aceste sisteme pot lucra împreună fără piedici.

Întrucât Comisia a subliniat în contribuţia sa la Hampton Court, reuniunea la nivel înalt, este necesar să se analizeze cu atenţie modul de a îmbunătăţi eficienţa actuală de sisteme de impozitare în cadrul UE. O mai bună cooperare între statele membre şi o mai bună coordonare a lor reguli va îmbunătăţi în mod semnificativ performanţa lor sisteme de impozitare. Statele membre vor fi în stare mai bună de a-şi îndeplini obiectivele de politică fiscală şi de protejare a bazei de impozitare, asigurând în acelaşi timp, eliminarea discriminării şi a dublei impuneri în interesul persoanelor fizice şi a întreprinderilor. Astfel, cele mai bune sisteme de impozitare va contribui la succesul a pieţei interne, îmbunătăţirea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă şi creşterea competitivităţii în UE, la nivel global, în conformitate cu strategia de la Lisabona renouvelée5

2. Principii cheie de coordonare a sistemelor fiscale 2.1. Key tratament fiscal coerente şi coordonate presupune: • Eliminarea discriminării şi a dublei impuneri, prevenirea • necugetat non-fiscale şi abuz, şi • a reduce costurile asociate cu a fi supus la mai mult de sisteme de impozitare.

De coordonare a iniţiativelor poate veni în multe forme, de la concertate acţiune unilaterală de către statele membre, pe de o parte, o acţiune colectivă, sub forma unui instrument comunitar, pe de altă parte. În unele cazuri, unilaterale de punere în aplicare de către statele membre ale soluţiilor adoptate de comun acord (de exemplu, modificări în normele naţionale de a elimina discriminarea), poate fi suficient. În alte cazuri, acţiune unilaterală este insuficientă, şi ar putea fi necesar de a opta pentru o acţiune bilaterale, sub formă de impozit sau a dispoziţiilor Tratatului de acţiune colectivă, sub forma unui instrument comunitar. Acest lucru este în special cazul în care neconcordanţe între normele din statele membre pentru a da naştere dubla impozitare sau neimpozitarea neintenţionată. De asemenea, trebuie să amelioreze coordonarea dintre dispoziţiile între statele membre şi ţările terţe în anumite domenii, în special în ceea ce priveşte măsurile de luptă împotriva evaziunii fiscale, în scopul de a proteja de baze de impozitare din statele membre.

O problemă majoră pentru statele membre, în special având în vedere de crestere brusca in litigii de contribuabili în ultimii ani, este de a se asigura că normele fiscale în conformitate cu cerinţele legislaţiei comunitare. Sprijinirea statelor membre de a elimina discriminarea, aceste iniţiative ar trebui să contribuie pentru a asigura conformitatea cu obligaţiile de tratat şi să se reducă la minim perturbare care pot rezulta din litigii.

De eliminarea discriminării fiscale este o cerinţă fundamentală de drept. Un stat membru nu poate rezerva pentru a traversa un alt tratament decât cel intern situaţii numai dacă se justifică printr-o diferenţă în situaţia de contribuabili. Pe parcursul anilor a devenit evident că, de multe elemente de la normele din statele membre nu sunt compatibile cu Tratatul, în special a normelor privind impozitarea castigurilor de capital (taxe de ieşire, de exemplu), impozitarea dividendelor (taxa scade de la sursă, de exemplu), grupuri de impozitare (absenţa transfrontaliere de pierdere, de exemplu), de impozitare de sucursale, precum şi regulile de combatere a evaziunii fiscale. Cu toate acestea, în ciuda unei substanţiale jurisprudenţa Curţii de Justiţie (CEJ), nu este întotdeauna uşor de înţeles modul în care a libertăţilor, exprimată într-un mod larg, se aplică în zona complexului de legislaţia fiscală. O mare parte a legislaţiei este recent, el continuă să evolueze şi în general se referă la prevederile fiscale din statele membre individuale. Nu este întotdeauna uşor pentru contribuabili, administraţiile fiscale şi a instanţelor naţionale de a înţelege pe deplin implicaţiile deciziilor sau puneţi-le într-un context mai larg.