Corelații între Rata Nominală a Dobănzii - Inflația - Rata Reală a Dobănzii și Implicații ale Acestora asupra Comportamentului Consumatorului

Introducere

Aceasta lucrare are ca tema “Corelatii între rata nominala a dobanzii – inflatia – rata reala a dobanzii si implicatii ale acestora asupra comportamentului consumatorului”.

În prima parte a lucrarii sunt prezentate notiunile de rata reala

si rata nominala a dobanzii, corelatia existenta între acestea si inflatie, iar în ultima parte este prezentata influenta ratei dobanzii asupra comportamentului consumatorului si anume, alegerea pe care acesta o face între realizarea unui depozit de moneda sau detinerea unui portofoliu.

Rata reala si rata nominala a dobânzii

Dobânda este o forma de venit foarte raspândita în economiile moderne.Existenta ei este strâns legata de piata monetara, piata capitalului (financiara), precum si de piata bunurilor si serviciilor.

Despre dobânda, Paul Samuelson spune ca este “pretul specific” platit pentru “a treia mare categorie de factori de productie: capitalul”.

Dobânda reprezinta un venit însusit de proprietarul oricarui capital antrenat într-o activitate economica oarecare, sub forma de excedent în raport cu capitalul (respectiv) avansat.

Marimea si dimamica dobânzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori fundamentali:

- masa sau suma absoluta a dobânzii, care se noteaza cu D;

- rata dobânzii sau venitul annual, exprimat în procente, care se noteaza cu d:

d = (D/C)*100, unde C = capitalul avansat

deci D = (d*c)/100.

Aprecierile privind nivelul dobânzii sunt valabile atâta timp cât stabilitatea monetara asigura, la expirarea termenului împrumutului, recuperarea integrala a valorii avansate, respectiv o putere de cumparare echivalenta momentului acordarii împrumutului. Perioada actuala caracterizata prin intense, permanente si generalizate procese inflationiste, influenteaza evident acest proces si pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor.

Riscul eroziunii capitalului se refera la posibilitatea pierderilor pe care creditorul le poate suferi prin faptul ca valoarea reala (la momentul de referinta) a ratelor de rambursare a împrumutului, sa nu poata acoperi integral capitalul împrumutat, evaluat în aceiasi termeni.

În aceste conditii, creditorul nu renunta la a-si valorifica capitalul prin împrumuturi, dar va cauta prin conditiile creditului, sa-si asigure o compensare corespunzatoare pentru pierderile suferite prin deprecierea monetara, prin ridicarea nivelului dobânzii etc.

Tinând seama deci, de contextul inflationist de dupa al doilea razboi mondial, existent mai în toate tarile, se impune constatarea ca dobânda capata o semnificatie mult mai profunda daca se iau în consideratie modalitatile sale de a fi ca dobânda nominala si ca dobânda reala.

Conventional, prezentarea acestor modalitati de existenta a dobânzii porneste de la ecuatia lui Irving Fisher:

i = r+p,

unde:

i – rata nominala a dobânzii sau rata de piata a dobânzii

r – rata reala a dobânzii

- rata inflatiei

În conditiile în care procesul inflationist nu se manifesta, rata nominala a dobânzii este egala cu cea reala: i = r.

Daca rata reala a dobânzii este constanta, adica independenta de cresterea inflatiei, fiecare procent de crestere a inflatiei se transpune într-un procent de crestere a ratei nominale a dobânzii. Aceasta ipoteza este uzual exprimata astfel:

i = r+pb, b = 1

Dar daca procesul inflationist exista si aceasta este situatia cel mai frecvent întâlnita, rata reala a dobânzii devine un indicator foarte important pentru agentii economici. Pentru agentii economici, studiul dobânzii începe în toate împrejurarile de la dobânda nominala, care exprima direct conditiile pietei, ale cererii si ofertei de capital.

Corelatia existenta între rata reala a dobânzii, rata nominala a dobânzii si inflatie

Dinamica ratei dobânzii se afla sub influenta a numerosi factori printre care si inflatia. Este de mentionat faptul ca influenta inflatiei asupra ratei dobânzii se bazeaza mai ales pe anticipatia evolutiei inflatiei. În acest sens, proprietarii reclama în utilizarea capitalului lor o dobânda nominala care sa acopere inflatia anticipata. De aici rezulta ca:

(1+i) = (1+p*a)*(1+p),

unde:

a – rata anticipata a inflatiei

p – rata nominala a dobânzii dupa plata impozitului

Mai rezulta ca:

i = p*a*p

Daca anticiparea ratei inflatiei nu se confirma ca a fost corecta, rata nominala efectiva a dobânzii poate fi diferita de nivelul sau de echilibru (adica de cea care trebuie sa fie). Sa presupunem ca rata pe termen lung a dobânzii este de 40% si ca agentii economici anticipeaza o inflatie de 8%, rata nominala a dobânzii se va stabili la 12%. Dar daca se constata ca rata inflatiei evolueaza la un nivel inferior celui anticipat si ea este = 6%, atunci rata reala a dobânzii devine r = 12% - 2%, depasind deci nivelul de echilibru pe termen lung.

Dobânda este un venit impozabil, deci se face distinctie între dobânda nominala ca venit nominal efectiv si dobânda dupa plata impozitului (neta). Aceasta din urma este exprimata astfel: