Crahul Bursier

Introducere

Noţiunea de “crah bursier” face trimitere la o scădere bruscă şi rapidă a acţiunilor care afectează o piaţă financiară sau mai multe. Una dintre caracteristicile sale principale este efectul de panică, simţit atât la nivelul celor care participă direct la activităţile bursiere cât mai ales la nivelul întregi populaţii, din cauza căruia investitorii vând toţi în acelaşi timp, ceea ce duce la o spirală infernală.

Concret, nu există o definitie economică precisă pentru un crah, dar, practic, această expresie se aplică în cazul unei scaderi a cursurilor cu mai puţin de 20% într-o perioadă foarte scurtă de timp.

O privire de ansamblu cu câţiva zeci de ani în urmă poate arăta cât de devastator poate fi un astfel de fenomen:

- 1720: Crah în Marea Britanie în decembrie, în urma bulelor speculative , care au antrenat falimentul Companiei Mărilor din Sud şi al băncii Law.

- 1882: Crah al Uniunii Generale. Falimentul acestei bănci catolice franceze antrenează falimentul a numeroşi agenţi de brokeraj. Bursele de la Lyon şi Paris sunt afectate, ceea ce aruncă ţara într-o criză economică.

- 1929: Crah pe Wall Street. Joi 24 octombrie, indicele Dow Jones pierde peste 22% la începutul şedinţei, dar se redresează şi încheie şedinţa cu o scădere de 2,1%. Cade ulterior cu 13% la 28 octombrie şi cu 12% a doua zi. Criza pune capăt speculaţiilor bursiere şi marchează începutul Marii Recesiuni din Statele Unite şi al unei crize economice mondiale, care afectează în mod deosebit Europa.

- 1987: Crah pe Wall Street în 19 octombrie. În urma unui deficit comercial important şi a unei creşteri a ratelor dobânzilor de referinţă stabilite de Bundesbank, indicele Dow Jones scade cu 22,6% într-o singură zi. Indicii celorlalte burse au scăzut de asemenea, ceea ce evidenţiază interdependenţa pieţelor financiare mondiale. Acesta este primul crah din era informatică.

- 1998: Crahul rus. În luna august, rubla rusă se prăbuşeşte şi pierde 60% din valoare în decurs de 11 zile, dintre care 17,13% în 27 august. Rusia se confruntă cu o criză economică şi monetară, legată parţială de criza financiară asiatică din 1997.

- 2000: Sfârşitul bulei internet. Bula speculativă din jurul valorilor bursiere legate de internet şi de noile tehnologii se sparge. După un record de 5.048,62 de puncte în 10 martie, indicele Nasdaq, care monitorizează companiile ce desfăşoară activităţi legate de internet şi de noile tehnologii scade cu 27% în primele două săptămâni ale lunii aprilie şi cu 39,3% într-un an. Această scădere are efecte asupra tuturor pieţelor legate de "Noua Economie".

- 2001: În 11 septembrie, după atentatele care s-au soldat cu aproximativ 3.000 de morţi, bursa din New York a fost închisă timp de o săptămână. La redeschidere, indicele Dow Jones a suferit cea mai importantă scădere din istorie, de 648.81 de puncte (7,3%).

- 2002: Falsificarea conturilor grupului american de energie Enron şi fraudele comise de grupul american de telecomunicaţii Worldcom duc la o cădere a burselor din lume. Pieţele bursiere ale economiilor dezvoltate au înregistrat scăderi vertiginoase: 43,9% la FranKfurt, 33% la Paris, 24,8% la Londra.

Astfel, putem vorbi despre un crah bursier ca fiind o cădere semnificativă a valorii totale a pieţei bursiere atribuită „spargerii” unei bule speculative. Se creează situaţia în care investitorii încearcă să părăsească piaţa , suportând în acelasş timp pierderi masive. În încercarea de a evita pierderi şi mai mari investitorii încearcă să transmită valorile mobiliare către ceilalti investitori. Această panică ce cuprinde investitorii contribuie la decăderea bursei care în final se prabuseste are efecte la nivel naţional. De regulă, crahurile bursiere au fost urmate de o depresiune economică.

Este important să se facă distincţia dintre un crah şi o corecţie bursieră. Corecţia bursieră poate fi considerată calea prin care piaţa domoleşte investitorii prea entuziaşti. Ca o regulă generală o corecţie bursieră nu ar trebui să depaşească o pierdere mai mare de 20% din valoarea pietei. Surprinzător însă unele crahuri au fost etichetate ca fiind corecţii incluzând aici crahul american din anul 1987. O corecţie nu ar trebui să fie considerată ca atare pâna în momentul în care căderea abruptă a cursurilor se opreşte într-o perioadă de timp rezonabilă.