Cum se calculează rata șomajului în România

Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populaţie este în căutare a unui loc de muncă. Când această situaţie ia proporţii apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creşterea cheltuielilor sociale de întreţinere a şomerilor

Fenomenul somajului, avându-si premisele în disfuncþionalitãþile economiei socialiste, în particular în domeniul ocupãrii forþei de muncã, a fost un însoþitor permanent al perioadei de tranziþie la economia de piaþã, pentru ca, ulterior, acesta sã se cronicizeze si sã se manifeste si în perioadele recente de creºtere economicã.

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului este unul din cei mai importanţi indicatori macroeconomici: rata şomajului. Aceasta se determină prin raportarea numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente. Nivelul ratei şomajului şi evoluţia acesteia reprezintă unul din barometrii în funcţie de care se iau anumite măsuri de protecţie socială sau decizii de politică economică.

Ca relaţie generală de calcul, rata şomajului se determină prin raportarea unui indicator care exprimă şomajul (numărul de şomeri-Ş) şi un alt indicator care măsoară populaţia de referinţă, cel mai adesea populaţia activă Rs=S/Pa *100 Concret, acest indicator se poate determina în modalităţi variate.

Relaţiile de calcul pot să difere în practică, în funcţie de legislaţia naţională sau de informaţiile disponibile. Diferenţele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:

Termenii de raportare şi se referă la numitorul raportului care poate fi populaţia activă sau, de exemplu,

Populaţia în limitele vârstei de muncă.

- Conţinutul indicatorilor primari luaţi în calcul;

- Sursele de colectare a informaţiilor;

Metodologia de calcul.

Informaţiile cele mai precise privind rata şomajului sunt obţinute cu prilejul recensămintelor. Recensămintele şi anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte costisitoare, care, la nivelul ţării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare (lunară) pentru asigurarea cu informaţii necesare. Se recurge, prin urmare la surse de date administrative, afectate însă de legislaţia în vigoare.

În statistica internaţională se utilizează următoarele rate de şomaj:

Rata globală standardizată BIM, care se calculează ca raport între numărul şomerilor

în sens BIM şi populaţia activă totală; are cea mai mare sferă de cuprindere, fiind cea mai

utilizată în comparaţiile internaţionale;

Rata globală standardizată CEE care este raportul dintre numărul de şomeri şi

populaţia activă civilă;

Rata globală standardizată OECD care se determină ca raport între numărul de şomeri

şi populaţia activă totală.

Rata parţială de şomaj se referă la o anumită categorie de forţă de muncă sau la o

anumită regiune geografică sau administrativă, se determină ca raport între numărul de şomeri

proveniţi din categoria respectivă şi populaţia activă din categoria respectivă.

Rata integrală (compusă) de şomaj şi subocupare vizibilă se calculează ca raport între

timpul de muncă disponibil neutilizat corespunzător al persoanelor în şomaj şi a celor aflate în stare de subocupare vizibilă (persoane care au un loc de muncă dar care lucrează involuntar în timp parţial) şi timpul de muncă total disponibil sau timpul de muncă utilizat. Aceasta măsoară de fapt şomajul potenţial, calculul acesteia impunându-se în special în cazul ţărilor în care subocuparea vizibilă are dimensiuni apreciabile. România face parte din categoria acestor ţări.

În contextul implicaţiilor economice majore pe care le are şomajul, a legăturilor

acestuia cu inflaţia, se vorbeşte despre o rată naturală a şomajului.