De la Contabilitatea Creativă la Frauda Contabilă

Introducere

Scandalurile contabile, contabilitatea creativă șu frauda datează încă din perioada în care a fost descoperită disciplina contabilă, în secolul V. Fie că este vorba despre țări mai puțin dezvoltate sau de pionieri ai economiei mondiale, aceste probleme survin în întreaga lume.Actualitatea și răspândirea largă a acestor probleme au reprezentat motivația noatră pentru alegerea acestei teme.

Acest articol este structurat în patru părți de bază. Prima parte analizează în profunzime termenii de „contabilitate creativă” și „fraudă contabilă”, prezentând idei și definiții pe care diverși economiști le-au atribuit acestor termeni. În a doua parte a articolului vom prezenta care sunt cele mai răspândite și accesibile metode de contabilitate creativă și ce impact au acestea asupra infomației contabile. Tot în această secțiune vom încerca să răspundem la întrebarea„Ce putem face pentru a diminua într-o cât mai mare măsură practicile contabile ilicite?”.Partea a treia este concepută sub forma unui studiu de caz care cuprinde exemple de companii care au folosit contabilitatea creativă și chiar au alunecat în sfera fraudei contabile. Nu în ultimul rând, concluzia prezentului articol prezintă limitele acestei teme și previziuni în ceea ce privește contabilitatea creativă.

În ultimii ani scrierile despre conceptul de contabilitate creativă nu au încetat să apară. În studiul nostru de cercetare ne vom baza pe cărți și articole recente scrise de economiști precum: Michael Jones (Creative Accounting, Fraud and International Accounting Scandals, 2011), Kammerer Matthias (Creative Accounting, the Enron Case and its impact on Corporate Gouvernence, 2009), Răileanu Vasile (Contabilitate Creativă, 2008).

Conceptul de contabilitate creativă nu are întotdeauna o contație negativă. Creativitatea profesioniștilor contabili a dus la evoluție și dezvoltare: „În domeniul contabilității, creativitatea explimă libertatea profesionistului de a utiliza acele mijloace care-i permit descrierea realității economice din intreprinderi, pe când convenționalitatea impune respectarea regulilor prevăzute în dreptul contabil” Totuşi, cele mai multe lucrări de specilaitate apreciază caracterul negativ al contabilității creative.Contabilitatea permite entităților să păstreze un set de înregistrări pentru a le arăta investitorilor sau altor utilizatori cât de bine sau cât de rău o duce o firmă. Cu toate acestea,atunci când situația companiei se înrăutățește managerii sunt tentați să folosească situațiile contabile pentru a evidenția performanța firmei într-un mod injust. Mai mult, managerii se folosesc de flexibilitatea contabilității pentru a deservi o serie de interese manageriale precum creșterea profitului sau a activelor. Acest lucru poate fi făcut în mod legal prin folosirea contabilității creative. Alternativ, se folosește o contabilitate falsă sau frauda. În acest caz, managementul va ieși din sfera regulilor și principiilor care guvernează contabilitatea. Adesea acest lucru se întâmplă din cauză că intreprinderea întâmpină dificultăți financiare serioase și se agață de orice posibilitate de amânare a falimentului. Așadar se recurge la tehnici contabile interzise, falsificarea înregistrărilor sau chiar înregistrarea unor tranzacții fictive. În anumite cazuri, companiile încep cu contabilitatea creativă, dar sfârșesc prin a comite frauda. Spre exemplu, în Anglia numărul de cazuri de contabilitate falsă variază de la 2106 în anul 1989 la 1395 de cazuri în anul 1995.Cele mai frecvente tipuri de fraudă constau în documente false, urmate de furtul de active.(Jones, 2011)

I. Ce este contabilitatea creativă și frauda contabilă?

Adesea este extrem de greu să distingem între contabilitate creatăvă și fraudă contabilă. Termenul de „contabilitate creativă” a fost puternic scos în evidență într-o carte publicată de către Ian Griffiths în 1986. Această carte, scrisă în contextul Marii Britanii, începe cu afirmația că „Fiecare companie din țară trișează în calcularea profitului. Fiecare set de conturi este bazat pe cărți care a fost ușor gătit sau complet rumenit. Cifrele au fost schimbate pentru a-i proteja pe cei vinovați. Este cel mai mare truc de la Calul Troian încoace. Orice contabil care își merită pâinea poate confirma că ceea ce spun nu este o aserțiune nebună.Nu există nici un argument care să infirme existența și proporția acestei distorsiuni corporale, singura dispută ar putea fi în jurul modului în care ea este descrisă. Fraze precum „gătirea cărților”, „trișarea conturilor” și „trucuri corporale” pot face anumite persoane să deducă faptul că ceva nu este legal în aceste practici. Totuși, ele sunt perfect legale – fac parte din contabilitatea creativă ”(Griffiths, 1986)

Chiar dacă termenul de „contabilitate creativă” este folosit în mod frecvent, există multe contradicții asupra definiției acestuia. Una dintre definițiile acceptate la nivel larg este:„Contabilitatea creativă reprezintă folosirea flexibilității în contabilitate pentru a prezenta și măsura situațiile financiare astfel încât ele să dea întâietate celor care le pregătesc și nu utilizatorilor”. (Black’s Law Dictionary, 7th edition, 1999, UK). O definiție mai amplă este formulată de către economiștii Mulford și Comiskey: „Contabilitatea creativă este orice act intenționat de distorsionare a cifrelor contabile și de alegere în mod agresiv a aplicării principiilor contabile, atât în cadrul granițelor principiilor contabile acceptate cât și în afara lor, dar și raportarea financiară frauduloasă. ”(Mulford și Comiskey, 2002, USA).

În general, definiția americană include în contabilitatea creativă și termenul de „fraudă”, plasând-o astfel în sfera ilegalității, în timp ce în Marea Britanie contabilitatea creativă nu este văzută ca fiind un act ilegal ci doar o folosire a flexibilității în contabilitate și exclude frauda. Scenariul ideal este acela în care flexibilitatea permisă în contabilitate este folosită în măsura în care prin ea se poate oferi utilizatorilor o imagine fidelă a situațiilor financiare, pentru ca aceștia să poată lua decizii economice corecte precum decizia de a cumpăra, vinde sau păstra acțiuni. Totuși această flexibilitate oferită de regulile contabile deschide ușa managerilor spre a folosi contabilitatea creativă. Oarecum acest lucru nu este rău pentru că nu se încalcă nici o regulă. Problema este că ei se depărtează de scopul de bază al contabilității – acela de a oferi utilizatorilor o imagine fidelă a datelor contabile.