Definirea Diagnosticului Economic și Managerial

1. DEFINIREA DIAGNOSTICULUI ECONOMIC ŞI MANAGERIAL

Diagnosticul economic şi managerial este o componentă a metodelor şi sistemului de management care permite atât informarea prealabilă fixării obiectivelor economico-financiare şi manageriale, cât şi cea privitoare la realizarea lor.

Diagnosticul nu înseamnă a descrie, ci a identifica variabilele-cheie ale stării şi dinamicii fenomenelor, precum şi a studia interacţiunea lor în vederea determinării obiectivelor de progres ale întreprinderii.

2. ETAPELE REPROIECTĂRII MANAGERIALE

Reproiectarea sistemului de management al organizaţiei se realizează în concordanţă cu un scenariu metodologic structurat în următoarele etape şi faze:

1. Diagnosticarea viabilităţii economice manageriale (Analiza-diagnostic)

2. Realizarea strategiei organizaţiei (Proiecţia viitorului organizaţiei)

3. Reproiectarea propriu-zisă:

- Reproiectarea sistemului metodologico-managerial

- Reproiectarea sistemului financiar-contabil şi fiscal

- Reproiectarea sistemului organizatoric

- Reproiectarea sistemului decizional

- Reproiectarea sistemului informaţional

4. Implementarea sistemului managerial perfecţionat

5. Controlul şi evaluarea noului sistem managerial.

3. DIAGNOSTICAREA VIABILITĂŢII ECONOMICE ŞI

MANAGERIALE

A. Definire şi caracteristici

Diagnosticarea, ca metodă managerială, constă în analiza organizaţiei utilizând un instrumentar ştiintific adecvat în vederea identificării cauzale a punctelor forte şi slabe şi formulării unor recomandări pentru amplificarea potenţialului de viabilitate economică si managerială a acesteia.

Diagnosticarea se prezintă într-o triplă ipostază:

- este o METODĂ de management, componentă a sistemului metodologico-managerial.

- este o ETAPĂ de debut într-un studiu complex de reproiectare managerială.

- este o MODALITATE DE FUNDAMENTARE a strategiei.

Principalele caracteristici ale diagnosticării sunt:

a. caracter post-operativ: diagnosticarea se axează pe analiza unei perioade încheiate din viaţa organizaţiei (adesea ultimii 2-3 ani).

b. caracter anticipativ (previzional): pe baza diagnosticării se proiectează strategia organizatiei.

c. caracter multidisciplinar: diagnosticarea implică cunoştinţe din domenii foarte variate (economice, juridice, tehnice, manageriale, etc.).

d. complexitate deosebită : implică nu numai diferite tipuri de analize, dar şi sintetizarea unor aspecte pozitive şi negative şi formarea unor recomandări.

e. abordarea cauzala a punctelor forte şi a punctelor slabe: dagnosticarea necesită nu numai enumerarea punctelor slabe şi forte, ci şi descoperirea cauzelor ce le-au generat.