Dezvoltarea Durabilă în Unele Țări din UE

Introducere

Dezvoltarea durabilă este singurul drum pe care civilizaţia, ajunsă la un înalt nivel cultural, ştiinţific, tehnologic şi economic, trebuie să îl urmeze pentru a nu se autodistruge.

Ea este însă periclitată, actualitatea fiind dominată de semnale puternice că timpul se grăbeşte şi că evoluăm pe marginea unei prăpăstii de care este necesar să ne ferim cu toate forţele, inginerilor constructori revenindu-le un rol esenţial.

Modificările climatice progresive, la care se adaugă scumpirea resurselor de combustibili fosili, sunt provocări tot atât de grave ca perspectiva unei pandemii sau impactul unui meteorit de proporţii mari, numai că probabilitatea acestora din urmă este destul de mică şi ar putea exista soluţii pentru a le evita, pe când primele se desfăşoară inexorabil.

Civilizaţia modernă este ca un zgomot care a declanşat o avalanşă. Există studii care atribuie modificările climatice unor cauze naturale şi foarte puţin activităţilor umane, deoarece în trecutul îndepărtat au mai fost perioade glaciare sau calde

. Oricum, indiferent de cauza dominantă, pericolul este „ante portas”, rămânându-ne doar calea să îl atenuăm şi să ne adaptăm la noile condiţii.

Populaţia, tehnicienii, politicienii şi toţi cei care pot lua decizii trebuie informaţi. Guvernele se implică, deşi nu suficient, deoarece se confruntă cu dificultăti economice şi nu sunt sprijinite de opinia publică, preocupată de problemele zilnice.

De aceea modificările climatice pot fi atenuate numai dacă, în primul rând, se modifică gândirea populaţiei.

Adevărul trebuie dezvăluit deoarece sunt necesare sacrificii economice şi, în condiţiile actuale, consecinţele devin cu atât mai grave, cu cât se întârzie luarea tuturor măsurilor posibile.

Conceptul de dezvoltare durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă se referă la o forma de creştere economică care satisface nevoile societăţii in termeni de bunăstare pe termen scurt, mediu şi mai ales lung.

Ea se bazează pe considerentul că dezvoltarea trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor prezente fără să pună in pericol pe cele ale generaţiilor viitoare. În termeni practici, acest lucru înseamnă crearea condiţiilor pentru dezvoltarea economică pe termen lung, in acelaşi timp protejând mediul înconjurător.

Europa urbană este extrem de diversă. În tip ce aproximativ 20% din populaţia UE locuieşte în oraşe mari cu peste 250,000 de locuitori, alte 20% locuiesc in oraşe de mărimi medii cu 50,000-250,000 de locuitori, şi aproximativ 40% locuiesc în oraşe cu 10,000-50,000 de locuitori.

Diferenţele importante în structurile şi funcţiile economice, compoziţia socială, numărul populaţiei şi structura demografică, locaţia geografică a formează provocările esenţiale ale ariilor urbane. Diferenţele naţionale în tradiţii şi cultură, în performanţe economice, în aranjamente instituţionale şi legale şi în politici publice au un impact important asupra activităţii oraşelor europene. De aceea, putem spune ca nu există un model unic al oraşului european.

Extinderea UE a dus la includerea unui număr de oraşe dezvoltarea cărora în ultimele decenii a fost supusă unui număr de forţe diverse. Ariile urbane dominate de grupuri de fabrici sunt criticate referitor la vechie, utilizarea ineficienta a energiei, pagube aduse mediului înconjurător, întindere urbană, şi servicii urbane inadecvate, toate generate de deficienţele sistemului de utilizare teritorială.

Astfel unele dintre caracteristicile pozitive urbane cum ar fi nivel înalt de utilizare a transportului public, rata criminalităţii scăzută, rata şomajului scăzută, costul de trai scăzut, servicii sociale ieftine, nivele joase a segregării sociale se află sub ameninţare.

Iar tradiţiile slabe a guvernării locale afectează capacitatea oraşelor de a face faţă acestor provocări.