Dinamica raportului privat-public în evoluția societății omenești

PRIVATIZAREA

Privatizarea consta în transferul activelor care sunt în proprietatea statului sau a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat catre investitori privati. În România, primul pas în vederea privatizarii a fost constituit de adoptarea Legii nr.15/1990, prin care fostele întreprinderi de stat din vremea regimului comunist au fost transformate în societati comerciale sau regii autonome.

Procesul de privatizare propriu-zisa a fost initiat pe baza Legii nr.58/1991. Conform acestei legi, atributia de privatizare a societatilor comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei institutii specializate, nou-create, denumita Fondul Proprietatii Statului (FPS). Institutia si-a schimbat denumirea în 2001, în Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Proprietattii Statului (APAPS), iar în 2003 a fost redenumita Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

În conformitate cu Legea nr.58/1991, participatiile statului la societatile comerciale constituite pe baza Legii nr.15/1990 erau transferate, în proportie de 30% catre cinci fonduri regionale ale proprietatii private, restul de 70% ramânând în proprietatea statului si trecând în gestiunea FPS.

În cursul anilor '90 procesul de privatizare s-a derulat în mod lent. Astfel desi prin legea din anul 1991, se prevedea ca privatizarea va trebui finalizata pâna la sfârsitul anului 1998, iar FPS-ul desfiintat, procesul de privatizare nu este încheiat nici în prezent, iar FPS-ul, chiar daca si-a schimbat denumirea, cotinua sa existe.

În urma unor modificari legislative facute începând cu anul 1997, deciziile privind procesul de privatizare au fost într-o oarecare masura descentralizate. Desi FPS-ul a continuat sa existe, o serie de actiuni detinute de acesta au fost transferat altor autoritati ale administratiei publice, centrale si locale.

În prezent, procesul de privatizare este aproape încheiat. Principalele societati care sunt înca în proprietatea statului, dar a caror vânzare este în curs de desfasurare sau se preconizeaza pentru viitorul apropiat sunt marii furnizorii de utilitati (în special de energie eletrica).

UN DECENIU DE PRIVATIZARE IN ROMANIA

Un studiu interesant asupra sectorului privat este realizat de fundatia CEROPE (Centrul Roman de Politici Economice), o organizatie non-profit, non-guvernamentala si apolitica, infiintata la 30 octombrie 1998. Studiul se intituleaza “UN DECENIU DE PRIVATIZARE ÎN ROMÂNIA” si este realizat in octombrie 1999. Plecand de la acest studiu, vom incerca sa analizam dinamica raportului privat/public in evolutia societatii omenesti.

Extensiunea privatizarii în Romania poate fi masurata pe baza a doua seturi de date referitoare la: contributia sectorului privat la formarea PIB-ului si, respectiv, proportia din proprietatea de stat initiala care a fost transferata in proprietate privata.

1. Contributia sectorului privat in economia romaneasca

La sfarsitul anului 1998, contributia sectorului privat la formarea PIB-ului ajunsese sa reprezinte 58,4%. Este o cifra dezamagitoare, care se prezinta nefavorabil în comparatie cu toate celelalte economii în tranzitie din Europa.

Trebuie însa admis ca Romania si-a inceput tranzitia cu un sector de stat cvasi-ubicuu: partea din PIB realizata de sectorul privat în 1989 reprezenta doar 12,8% (în opozitie cu cifre “respectabile” de circa 30% atat în Polonia,cat si in Ungaria). Totusi, acest punct de pornire situat extrem de jos era pe deplin comparabil cu cel al unor tari care au reusit ulterior sa restranga cu rapiditate sectorul de stat al economiilor lor (cum ar fi, în special, Republica Ceha).

Contributia sectorului privat la formarea PIB-ului ofera indicatii utile, dar incomplete, cu privire la cuprinderea procesului de privatizare. Exista serioase motive de a considera ca acest indicator supraapreciaza succesul privatizarii in sensul ingust al termenului, inteleasa ca transfer in proprietate privata a unor active aflate anterior in posesia statului. In principal, trei asemenea motive apar convingatoare:

- indicatorul include si contributia intreprinderilor private “nou nascute”, rezultate mai ales din investitii “pe loc gol” (greenfield investments), chiar daca uneori acestea au utilizat active anterior detinute de stat, al caror transfer in proprietate privata nu a fost înregistrata ca “privatizate;

- tendinta catre o mai mare contributie la PIB a sectoarelor mai putin capital-intensive (serviciile), unde prezenta intreprinderilor nou create este mai mare decat in medie, conduce la concluzia ca activele aflate in proprietatea statului ocupa o mai mare proportie in totalul activelor fixe utilizate decat in PIB-ul realizat;