Doctrine economice - naționalismul

NATIONALISM ŞI PROTECŢIONISM ECONOMIC: FRIEDRICH LIST

In prima parte a secolului al XIX-lea, liberalismul clasic primeste primele contestări. In timp ce socialiştii atacau din ce în ce mai puternic reduta liberală, corpusul său ideatic, în special în sfera productie şi a repartiţiei, un al doilea front s-a deschis împotriva liber-schimbismului dominant, atacurile venind în primul rând din Germania şi Statele Unite ale Americii, ţări rămase în urmă pe calea industrializării, dar cu un potenţial de dezvoltare imens, deşi primele formulări principiale în favoarea unui naţionalism şi a unui protecţionism economic au apărut în Franţa, prin autori ca Chaptal (De l'industrie francaise - 1819) şi baronul Dupin (Forces productives et commerciales), după ce se consumase experienţa napoleoniană a blocadei continentale.

Acestea au fost de fapt şi surse de inspiraţie pentru princi¬palul reprezentant al noului curent de gândire, germanul Friedrich List, cu lucrarea sa fundamentală Das nationale System der politischen Okonomie (1841), un adevărat rechizitoriu împotriva „dogmei" liberului schimb, a libertăţii comerţului internaţional, pledoarie energică şi seducătoare pentru protecţionism.

List respinge, mai întâi. teoria ordinii naturale pe care s-a întemeiat şcoala clasică. Apoi, el respinge individualismul caracteristic acesteia, conceptul de homo oeamomicus, arătând că între individ si omenire mai există o entitate economică ce trebuie considerata cu toată atenţia şi anume naţiunea, statul naţional. Spiritul nationalist specific epocii şi-a pus - iată - amprenta şi asupra gândirii economice. Statul, cu politica sa şi cu mijloacele de care dispune, devine elementul cheie în sistemul economic, intervenţia sa garantând dezvoltarea si dobândirea unei forţe economice (şi nu numai economice) crescande.

Forţă de care Germania nu dispunea la începutul veacului al XIX-lea, ea oferind, dimpotrivă, imaginea unui spaţiu economic si politic fărâmiţat, preponderent agricol (o agricultură de tip feudal) si câţiva germeni de dezvoltare industrială (regimul breslelor), o puzderie de stătuleţe dezbinate de tot soiul de orgolii şi vanităţi, frontiere interne artificiale, vămi şi tarife vamale apăsătoare. „Intr-adevăr spunea List, într-o petiţie adresată reuniunii principilor germani de la Viena, în 1820 -, pe când celelalte naţiuni cultivă ştiinţele şi care îşi iau zborul comerţul şi industria, negustorul şi fabricantul german trebuie să-şi consacre astăzi o mare parte din timp studiul tarifelor de vamă şi taxelor de trecere'"' (numai în Prusia existau 67 tarife diferite).

Piaţa germană era, astfel, o piaţă ideală de desfacere a mărfurilor engleze, ce aveau în spate o industrie puternică şi un stat unitar. După încetarea blocadei continentale (1815) acestea au invadat, practic, teritoriile germanice. Pentru a se apăra, o „Asociaţie generală a industriaşilor şi negustorilor germani" ia fiinţă în 1819 la Frankfurt iar Friedrich List a fost nu numai inspiratorul, dar şi sufletul acestei mişcări. Prieten cu Lafayette, în 1825 vizitează America, unde se convinge, o dată în plus, de temeinicia argumentelor sale.

Abia în 1834, prin realizarea cunoscutului „Zollverein", Germania îşi dobândeşte unitatea comercială, după care va urma un proces accelerat de emancipare economică şi politică, ce a făcut din scurt timp o putere de prim rang. Practica economică şi socială - iată adevăratul maestru al lui List. El nu a fost un autor de bibliotecă, ci unul profund angrenat şi antrenat în/de realităţile vremii.

O altă idee-forţă a autorului german este cea potrivit căreia, pentru o economie naţională, importantă nu este atât avuţia în sine, cît capacitatea de a produce avuţie, nu valoarea de schimb a bogăţiei, ci forta naţionala productivă. Şcoala clasică este apreciată drept cosmopolita, prin considerarea doar a indivizilor, cu interesele lor, cu libertatea fiecăruia, ca făcând parte din marea comunitate mondială. Ori - susţine List - aceste monade individuale depind în cel mai înalt rad de puterea politică şi economică a statelor naţionale, pe care istoria le-a aşezat între individ şi umanitate. Interesele acestora şi raporturile de putere dintre ele sunt prevalente, dominante.

Astfel, societăţile umane ar fi evoluat - potrivit autorului ger¬man - parcurgând succesiv următoarele stadii sau etape: stadiul de săl¬băticie, cel pastoral, cel agricol, cel agricol-manufacturier-comercial. Acest ultim stadiu trebuie şi poate fi atins de orice naţiune „normală".

Pentru aceasta, politica economică trebuie gândită în perspec¬tiva şi trebuie să conducă, chiar cu riscul unor sacrificii pe termen scurt, la sporirea forţelor productive, morale, intelectuale şi sociale ale naţiunii, prin fundamentarea unor instituţii politice moderne, instaurarea şi respectarea libertăţii de gândire şi de conştiinţă, a presei, a jurisdicţiei, transparenţa administraţiei, controlul public asupra guvernării ş.a. Influenţe mai puţin sesizabile, cvasiimponderabile, dar cu un impact deosebit de puternic în direcţia dezvoltării.

Dar cea mai mare urgenţă şi mai importantă decât toate, este industrializarea, crearea şi dezvoltarea industriei naţionale, prin muncă şi economisire, prin acumulări şi investiţii, toate desfăşurându-se sub protecţia tarifului vamal. Astfel, List pledează cu toată convingerea pentru o politică vamală protecţionistă, menită să încura¬ja dezvoltarea industriilor tinere, apărându-le temporar de concu¬renta mărfurilor străine ce au în spate industrii mai puternice.

Aşadar un protecţionism educativ, aplicabil ţărilor cu potenţial de dezvoltare, dar care înregistrează întarzieri relative, proces, un protecţionism temporar şi selectiv între ramurile, naţionale, oprindu-se doar la industria manufacturieră şi neextizîndu-se niciodată la agricultură, care se poate dezvolta prin ricoşeu indirect, odată ce se obţine maturitatea industrială, industria ca ramur principală a economiei. Mai apoi, concurenţa străină ar fi chiar dezirabilă, pentru că obligă producătorii autohtoni, ferindu-i de delasare.

List se declară un admirator al lui Colbert şi al mercantiliştilor lor în general, iar criticile sale se îndreaptă mai cu seamă asupra lui Smith şi Say.

Ca şi Bastiat, List are multe în comun cu americanul Carey. Ceea ce a fost List pentru Germania, a fost Carey pentru America, chiar dacă autorul american a fost convertit la protecţionism ceva mai târziu, odată cu publicarea Principiilor Stiintei Sociale (1859). Ambii cer dezvoltarea economică a ţărilor lor, împotriva dominaţiei engleze, a sistemului de liber-schimb şi a diviziunii internaţionale a muncii rezultată din acesta. Ambii luptă pentru dobândirea autonomiei econo¬mice a ţărilor lor, pentru protejarea pieţelor interne, rezervate producătorilor autohtoni. Diferenţa dintre cei doi autori consistă în aceea că americanul pledează pentru un protecţionism complet, aplicabil tuturor ramurilor economice ale tinerei economii americane.

Naţionalismul şi protecţionismul economic sînt fraţi gemeni. In acest sens, List este considerat un precursor al naţionalismului ger¬man. Marele său vis a fost crearea unei industrii indigene, iar marea sa contribuţie în câmpul ştiinţei economice consta în considerarea naţiunilor şi ca entităţi econo¬mice şi a protecţionismului ca unul din mijloacele de emancipare economică şi nu ca un scop în sine, autorul german rămânând, structural , un susţinător al libertăţii morale, intelectuale şi politicii individului.