Economia Olandei

1. Istoric

Regatul Ţărilor de Jos (Nederland în neerlandeză), este o monarhie constituţională, făcând parte din Benelux. Este situată în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei şi Germaniei, şi mai include şi câteva colonii.

In secolul XVII, o mica tara din nord-vestul Europei, o natiune energica si tenace, cu nave rapide, au devenit “carausii marilor”, luand locul Spaniei si Portugaliei. Olanda , pe plan commercial si financiar, a devenit in acest secol placa turnanta a lumii. Pe cheiurile de la Rotterdam, Amsterdam, Enkhuise, Delpht se ingramadeau intr-o varietate uluitoare pentru orice contemporan tot ceea ce lumea producea si comercializa la acea data. Consumul de produse “coloniale” al aristocratiei europene era asigurat in cea mai mare parte de antrepozitele olandeze. O bogatie imensa, provenita din rolul dominant detinut pe piata mondiala, se revarsa asupra Olandei. Fascinata, intreaga Europa privea la aceasta acumulare de prosperitate fara precedent, intr-un stat mic, neinsemnat din punct de vedere politic. Ca un adevarat alchemist care reusise sa gaseasca secretul piesei filosofale, se poate spune ca Olanda a reusit sa transforme fierul in aur, caci “secolul de fier” pentru restul Europei, a fost de fapt “secolul de aur” al Olandei.

Intregul progres se explica prin forta flotei sale comerciale, prin rolul dominant pe care l-a jucat in comertul mondial, rol care a determinat la randul sau punerea la punct a unor tehnici, practici si forme de organizare, care au putut deservi corect si eficient aceasta orientare economica evident capitalista.

Comertul maritim, insa, a fost destul de costisitor datorita conditiilor de transport ale vremii, prin riscul navigatiei cu nave fragile. Astfel, a aparut ideea asocierii mai multor mari comercianti pentru pregatirea unor nave comerciale, insa ele au avut un caracter temporar.

De la sfarsitul secolului XVI si inceputul secolului XVII au aparut astfel de asocieri cu caracter permanent. Ele au deschis drumul care a dus la aparitia primelor societati anonime pe actiuni, fara de care, dupa cum a afirmat-o Marx, nici nu ar fi putut fi vorba de capitalism. Prima societate de acest gen a fost Compania olandeza a Indiilor orientale. Capitalul initial al acestei companii a avut valoarea de 6 459 840 florini, o suma imresionanta pentru acea vreme. Acest capital era constituit prin participarea celor 6 provincii si a principalelor orase ale Olandei. Jumatate din acest capital apartinuse orasului Amsterdam, restul impartindu-se intre ceilalti parteneri. Fiecare dintre acestia au emis, pana la completarea partii lor din capitalul social, hartii de valoare, puse la vanzare pe piata , asa ca la formarea capitalului a putut participa un numar mare de oameni, umparatori ai acestor hartii de valoare(actiuni).

Societatea a primit monopolul comertului pe o suprafata imensa a globului: de la Capul Bunei Sperante spre est pana la stramtoarea Magellan. Initial a fost prevazuta sa functioneze timp de zece ani. Dar rentabilitatea activitatii sale a fost de-a dreptul exceptionala. Expresia acestei situatii a fost cresterea permanenta a valorii actiunilor V.O.C., care la sfarsitul celor zece ani au reprezentat o valoare cu 200% mai mare decat cea initiala. Ca urmare, nici nu s-a mai pus problema lichidarii ei.

Aceasta societate anonima pe actiuni nu ar fi existat daca nu era Bursa de la Amsterdam, prima bursa de valori din Europa ( si din lume), unde actiunile V.O.C. au putut sa fie comercializate.

Micuta , dar bogata Olanda, era amenintata din toate directiile: pe de o parte Anglia, care dorea suprematia maritima, pe care o si obtine in urma razboaielor navale purtate cu Olanda , pe de alta parte Franta, o mare putere politico-militara, nu agrea prosperitatea olandeza si suprematia ei pe piata mondiala. Astfel, Franta condusa de Ludovic al XIV(Regele Soare), urmarea sa-si asigure o pozitie cat mai puternica in comertul international, in traficul maritim. Forta Olandei s-a aflat pe mare. Cum ar fi putut rezista invaziei pe uscat a francezilor cand nu avea nici un fel de putere militara regulata? Toate aceste premise nefavorabile pareau sa condamne definitiv Olanda. Dar iata, ca ele, in mod paradoxal, au actionat intre-o maniera indirecta in favoarea ei, in sensul ca i-au orbit pe conducatorii militari francezi. Stralucitii nobili ai Frantei uitasera un singur lucru: natiunea olandeza. Intr-adevar, in fata primejdiei pierderii libertatii toti olandezii s-au ridicat ca unul, iar atunci cand situatia a devenit dramatica, ei nu au ezitat sa-si deschida digurile dinspre mare ridicate cu atata efort si care smulsesera marii o buna parte din teritoriul tarii. Aproape intreaga tara a fost inundata. Terenurile agricole, drumurile, ca si fermele olandeze se aflau sub ape. Armata franceza incepuse sa se balaceasca in mijlocul unor mlastini dezolante in cautarea unui dusman care nu putea fi vazut.

In secolul XVII , la Amsterdam au fost puse la punct tehnici si operatiuni de credit care vor deveni caracteristice sistemului capitalist de credit. Aici, printre altele, s-au pus in circulatie” „hartii de banca”, care au inlocuit monezile metalice, mai greu manipulabile, si care nu reprezinta altceva decat viitoarele bancnote, atat de caracteriste circulatiei monetare din secolul XIX.

Unii autori, referindu-se la rolul deosebit jucat de Olanda in finantele internationale, au avansat ideea ca aceste plasamente externe(numai bancile din Amsterdam au avut o cifra de afaceri de 200-300 milioane florini) au afectat in final viitorul industrial al Olandei, caci au fost deturnate de la efortul intern de investitii sume importante de bani. Asa s-ar putea explica de ce Olanda, care detinea toate atuurile modernizarii, nu a fost cea care a inregistrat prima si Marele Salt al revolutiei industriale si apoi al industrializarii. Prin intermediul comertului mondial, unde au jucat un rol cheie ca intermediari, olandezii au reusit sa acumuleze mari disponibilitati de capital. Sectorul industrial (manufacturier) olandez a ramas cel traditional. Este drept ca se raspandise sistemul manufacturilor dispersate in jurul unor mari centre urbane( F.Mendels a numit fenomenul, cu totul impropriu, „protoindustrializare”), dar el raspundea necesitatilor resimtite pe piata interna. Acest sistem nu numai ca se autofinanta, dar a fost si o sursa de acumulare de capital. Cererea de pe piata proprie nu a impus adoptarea unor masuri menite sa mareasca productia, sa o imbunatateacsa la toti parametrii. Daca se considera ca este rezultatul unui efort de sinteza asupra unui proces complex, se poate accepta termenul de „protoindustrializare”. Numai daca ar exista tendinta de a-l considera ca fiind o etapa obligatorie in cadrul unui proces mai larg, cel al industrializarii, fireste ca este inacceptabil. Fie ca folosim termenul de protoindustrializare, fie ca nu, procesul a fost real si, mai ales in Olanda, impresionant.

Cel de-al doilea razboi mondial a lasat in urma un spectacol dezolant al unei tari devastate:

-92000 locuinte distruse

-228000 de acrii de pamant sub apa

-productia de gaz si electricitate se reduce cu 17% fata de nivelul din 1938

-reteau de cai ferate se reduce la 40%

In anul 1969 totalul importurilor inclusiv produsele agricole se ridicau la 39.8 mld florini, fata de aproximativ 36.1 mld valoarea exporturilor, care asigurau o acoperire de numai 90%. Echilibrul trebuia stabilit de sectorul serviciilor, care joaca un rol important in structura economica a tarii.