Economie europeană - Germania

1. Mediul demografic/natural:

Poziţia geografică: Germania este situată în Europa Central-Nordică, având ca limite: Marea Nordică, Danemarca, Marea Baltică, Cehia, Austria, Elveţia, Franţa, Luxemburg, Belgia, Olanda, Polonia.

Suprafaţa: 357.045 km.p. (locul III în Europa)

Capitala: Berlin

Populaţia: 82,3 milioane locuitori (locul I în Europa, fără Rusia)

Densitatea populaţiei: 230,6 locuitori/km.p.

Evoluţia populaţiei (2006) : 82.367 mii locuitori, în scădere faţă de

82.464 mii locuitori, în 2005.

Pentru anul 2010, se estimează că populaţia Germaniei va fi de circa 82,2 milioane locuitori, în 2020 de 80,8 milioane, iar pentru anul 2050, prognozele indică scăderea populaţiei la 69,7 milioane locuitori.

Populaţia ocupată (2006): 39.081 mii persoane (51,5% din populaţie).

Populaţie străină, în 2006: 7.289 mii persoane.

Berlin este cel mai mare oraş din Germania (3,4 milioane locuitori), urmat de Hamburg (1,7), München (1,3), Köln (1,0), Frankfurt/Main (0,651), Stuttgart (0,593), Dortmund (0,588), Essen (0,585), Düsseldorf (0,574), Bremen (0,547), Hanovra (0,516), Leipzig (0,503), Duisburg (0,501), şi altele.

O reţea densă şi eficientă de autostrăzi, căi ferate, linii aeriene şi căi fluviale fac posibil accesul rapid spre centrele economiei germane, precum şi spre ţările vecine.

Resurse de materii prime

• agricole: Germania dispune de o agricultură dezvoltată şi performantă, care asigură toate materiile prime specifice zonei climatice.

• minerale: cărbune 208,1 milioane tone, sare 7,3 milioane tone, minereu de fier.

2. Istoric

Comunitatea şi limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca ţară/teritoriu Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German.

Germania, care devenise una dintre importantele puteri din Europa, s-a implicat în Primul Război Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria (1914). În Tratatul de la Versailles de după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru război, aceasta reprezentând una din cauzele ce a determinat populaţia să îl aleagă pe Hitler, care în 1933 a creat un nou guvern cu el în funcţia de cancelar.

Un moment important în istoria Germaniei îl constituie unirea cu Austria, care s-a petrecut pe 12 martie 1938 şi reprezintă unul din paşii mari ai lui Hitler spre război. A făcut o alianţă cu Italia şi Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokyo. Politica lui Hitler de a anexa ţările vecine a culminat cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa la 1 septembrie 1939.

În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, însa în 1942 balanţa s-a schimbat, succesele trecând de partea URSS, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. În aprilie 1945 Hitler şi-a recunoscut eşecul său total şi s-a sinucis. La 8 mai 1945 Germania a capitulat fără condiţii.

În urma războiului, Germania inclusiv Berlinul au fost împărţite în patru sectoare, controlate de către Franţa, URSS, Regatul Unit şi Statele Unite. Această împărţire a culminat prin constituirea pe teritoriul Germaniei a două state germane: pe 23 mai 1949 a fost proclamată partea de apus care s-a numit Republica Federală Germania (RFG, Germania de Vest sau Bundesrepublik Deutschland),si care s-a proclamat suverana pe 5 mai 1955, iar partea de răsărit, orientată spre URSS, pe 7 octombrie 1949 s-a numit Republica Democrată Germană (RDG, DDR, Germania de Est sau de Răsărit).

Germania de Vest a devenit unul dintre aliaţii SUA, Regatului Unit şi Franţei. Ţara s-a autodefinit ca fiind una cu "economie socială de piaţă", bucurându-se de o îndelungată perioadă de creştere economică (Wirtschaftswunder – Miracolul economic german), care a urmat reformei monetare din 1948 şi ajutorului american oferit prin intermediul Planului Marshall (1948 - 1951).

Germania de Est a fost mai întâi ocupată, iar mai apoi aliată (din mai 1955) cu Uniunea Sovietică. Republica Democrată Germană, o ţară cu un sistem politic autoritar, cu o economie de tip sovietic, a devenit în scurt timp cea mai bogată şi avansată din tot blocul răsăritean, fiind în acelaşi timp o ţară de protocol, o "democraţie populară" prin care Uniunea Sovietică căuta să demonstreze nu numai că "sistemul socialist are o faţă umană", dar şi că poate fi competitiv economic cu oricine. Cu toate acestea, cetăţenii est-germani nu au încetat nici o clipă să privească către libertăţile politice, economice şi prosperitatea din vest.

Planuri internaţionale pentru reunificarea Germaniei au fost făcute în chiar primii ani de după proclamarea celor două state germane, dar fără folos. În luna martie 1952, guvernul sovietic a propus un plan pentru organizarea de alegeri pentru un parlament al unei Germanii unite, neutre. Guvernele aliaţilor occidentali au refuzat oferta sovietică, în acelaşi timp continuând integrarea Germaniei Occidentale în structurile euro-atlantice. Problema reunificării a fost din nou pusă în timpul Conferinţei miniştrilor de externe din Berlin (ianuarie – februarie 1954), dar puterile occidentale au refuzat să transforme Germania într-un stat neutru. După aderarea RFG-ului la NATO pe 9 mai 1955, iniţiativele de reunificarea au fost abandonate de ambele părţi.

În vara anului 1989, schimbările rapide care aveau loc în RDG aveau să ducă în cele din urmă la reunificarea Germaniei, deoarece numărul tot mai mare de est-germani au emigrat în RFG.In urma demonstraţiilor din Berlinul Rasaritean pe 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului a fost deschis, iar pe 12 noiembrie, autorităţile est-germane au început demontarea Zidului.