Economie europeană turismul în România

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulţi autori încercând să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii”. Profesorul elveţian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Pe plan internaţional turismul a devenit o afacere de miliarde de dolari, cu multe economii naţionale care depind de el. În ţările dezvoltate creşte anual mai rapid decât creşterile medii ale economiei, aportul la PIB al veniturilor din turism ajunge la (sau chiar depăşeşte) 30%.

TURISMUL IN ROMÂNIA

Teritoriul Romaniei prezinta: o mare varietate de valori culturale istorice - arta populara, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice - un cadru natural armonios imbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Toate acestea sunt valente ale turismului rural romanesc in mod special.

Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief inca din vremea traco-dacilor, asezarile rurale romanesti au pastrat si mai pastreaza inca in buna masura datinile si obiceiurile stravechi, un bogat si variat folclor, elemente originale de etnografie si artizanat, ce pot fi valorificate turistic in cadrul unei strategii de organizare si dezvoltare a turismului rural.

Turismul rural in tara noastra se practica din totdeauna, dar spontan, sporadic, intamplator, si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta, incepand cu anii ’20-’30, cazarea vizitatorilor ocazionali in asezari rurale la cetateni.

Primele incercari de turism organizat s-au realizat in anii 1967-1968, pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul romanesc al Marii Negre. Se pare ca fost un inceput promitator , caci in anul 1972 Ministerul Turismului elaboreaza ordinul 297/1972, urmare caruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistica internationala procedeaza la identificarea si selectarea unor localitati rurale reprezentative pentru satele romanesti ce urmau a fi lansate in turism. In urma acestor studii, de comun acord cu oficiile judetene de turism si organele administratiei locale s-a stabilit ca pot fi introduse in turismul intern si international circa 118 localitati rurale.

Cu incepere de la 16 iulie 1973, prin ordinal Ministerului Turismului numarul 744/1973 se declarau , experimental, sate de interes turistic, denumite “sate turistice”, urmatoarele 14 localitati: Letesti (Arges), Fundata si Sirmea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Mirighiol si Crisan (Tulcea), Racos (Timis), Sfantu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldovitei (Suceava), Poiana Sarata (Bacau), Vaideeni (Valcea).

In anul urmator, prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turistilor straini in locuintele particulare, satele turistice devenind nefunctionale pentru turismul international. Dat fiind faptul ca o parte din satele turistice amintite au fost incluse in programele cu caracter cultural si folcloric ale Oficiului National de Turism „Carpati” Bucuresti si contracte pe piata externa, se realizeaza o bresa – prin intermediul unei ordonante a fostei puteri politice (cancelaria PCR) – pentru satele Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan.

Scurta perioada de „oficializare” a turismului nu a facut posibila organizarea activitatii de turism si nici amenajarea corespunzatoare a satelor turistice. In multe localitati nu s-au omologat gospodariile care intruneau conditiile de cazare (Rucar, Vatra Moldovitei, Vaideeni), in altele cazarea turistilor romani se facea in mod neorganizat si fara o evidenta (Crisan, Bogdan Voda, Rucar). Cu foarte mici exceptii, aceasta situatie a dainuit pana in anul 1989.

Incepand cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaste. Iau nastere diverse asociatii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una din acestea este Federatia Romana pentru Dezvolatare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmeaza Agentia Romana pentru Agroturism (1995) ce isi propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul interantional si ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural din Ro¬mâ¬nia este o or¬ganizaţie neguvernamentală, apolitică, non-profit, membră a Federaţiei Eu¬ro¬¬¬¬pene de Turism Rural) – 1994 Din randul acestora ANTREC este cea mai viabila si in mare parte a realizat ceea ce isi propunea la fondare:

• identificarea si popularizarea potentialului turistic din spatiul satesc;

• formarea profesionala prin colocvii, seminarii, cursuri de lunga si scurta durata;

• burse de specializare;

• schimburi de experiente in tara si in strainatate;

• editarea de buletine informative si reviste;

• infiintarea unei banci de date;

• cooperarea cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale de specialitate din tara si strainatate;

• campanii de publicitate a pensiunilor si fermelor agroturistice prin mediatizare;

• participarea la targuri si expozitii nationale si internationale;

• realizarea unui sistem de rezervatii in turismul rural romanesc.