Economie monetară

Modalități și instrumente de plată

Mecanismele și instrumentele cu care se face plata bunurilor și serviciilor sunt asigurate de bănci. De altfel, întregul sistem de plăți este strâns legat de sectorul bancar. În calitatea lor de intermediari financiari, băncile efectuează plățile între vânzători și cumpărători, între debitori și creditori, între „actorii“ de pe piața monetară.

Numai băncile, ca mari instituții financiare în sens larg, au puterea de a asigura mari lichidități necesare complexelor operațiuni monetare și valutare din economie. Lichiditățile sunt procurate prin bănci și pentru că acestea acordă marea majoritate a creditelor. Rezultă că participanții la sistemul și operațiunile de plăți sunt moneda, băncile, banca centrală, casele de compensații, alte instituții financiare, agenții economici și persoanele fizice.

După ce moneda de credit a luat locul monedei de aur cu valoare intrinsecă, a avut loc o mare accelerare a plăților.

Plățile trebuie să fie efectuate rapid pentru a fi eficiente. Pe măsura accelerării plăților s-a dezvoltat sfera afacerilor.

Clienții, actorii participanți la sistemul de plăți sunt titulari de cont, adică au deschise conturi în bănci. În aceste conturi sunt inserate, operate creanțele și datoriile reciproce. Contul reflectă orice operațiune de încasări și plăți efectuată, de aceea, de fiecare dată el se află într-o altă poziție (situație), sau situația dintre bancă și client este alta de fiecare dată. Când contul în bancă al clientului se creditează, înseamnă că a avut loc o încasare, iar când se debitează, s-a făcut o plată.

Un client poate deschide la o bancă mai multe conturi, printre care: cont curent, conturi de depozite, conturi de împrumut.

Plata, în sensul normelor în vigoare ale Băncii Naționale a României este „orice operațiune, atât de plată, cât și de încasare, rezultată în urma unei operațiuni comerciale realizată de o unitate bancară pentru contul unui client al său, sau în numele și pentru contul său“.

Plățile se fac prin două modalități și anume:

- în numerar;

- prin virament.

Activitatea Bancii Centrale

În calitatea sa de bancă de emisiune, Banca Centrală este singura instituție autorizată să emită bancnote și monede metalice pe întregul cuprins al țării. Ea administrează direct rezerva de bancnote și monede metalice, elaborează programul de emisie a acestora și asigură emisiunea regulată de bancnote și monede metalice. Acestea reprezintă mijloace monetare, care trebuie acceptate la valoarea nominală, pentru plata tuturor obligațiunilor publice și private.

În orice țară cu o economie de piață dezvoltată, există o bancă centrală, care dirijează procesele și fenomenele financiar-bancare de mare însemnătate pentru țara și națiunea respectivă. În mare parte, băncile (fie ele și comerciale) își mențin rolul de instituții publice, deci activitatea lor trebuie reglementată riguros și bine coordonată de către banca centrală.

Banca Națională este garantul stabilității monedei naționale. Ea are atribuții aproape exclusive în emisiunea bănească, în punerea și retragerea banilor din circulație. Banca Națională a constituit un sprijin substanțial în activitatea de organizare a băncilor. De asemenea, pe parcursul întregii lor activități, băncile sunt susținute cu credite și cu alte fonduri de către banca centrală.

Banca Națională este o bancă cu capital integral de stat. În Legea privind activitatea bancară nr. 227/2007 se stipulează că: ea este organul de emisiune al statului și stabilește reglementările în domeniul monetar, de credit, valutar și de preț. Banca Națională a României refinanțează societățile bancare și asigură lichidități sistemului bancar. Banca Națională a României asigură supravegherea activității tuturor societăților bancare. Banca Națională are multe alte atribuții ce derivă din calitatea de bancă centrală și de emisiune. Astfel, ea promovează, reglementează și supraveghează activitățile de intermediere bancară, poate contribui la formarea veniturilor în mai mare măsură decât orice altă instituție sau agent economic, are un rol mai mare în activitatea de curs valutar, este principalul partener în relațiile financiar-valutare cu organismele bancare internaționale. Banca Națională stabilește norme privind volumul minim al capitalului social și cota minimă de vărsământ în momentul subscrierii, precum și perioada de subscriere. Banca Națională este singurul agent al statului desemnat să supravegheze tranzacțiile valutare efectuate de societățile bancare. Banca Națională este sesizată de către Ministerul Economiei și Finanțelor și Garda Financiară despre eventualele nereguli de ordin fiscal comise de societățile bancare. De asemenea, Banca Națională, ca bancă centrală, stabilește reguli privind întocmirea bilanțurilor societăților bancare și contului de profit și pierderi, precum și ținerea contabilității și controlul acestor societăți bancare.

Datorită monopolizării dreptului de emisiune monetară, de-a lungul timpului, banca centrală s-a transformat într-o instituție de supraveghere, control și susținere a sistemului bancar în ansamblul său, dobândind de aceea denumirea “bancherul celorlalte bănci” sau de “bancă a băncilor”.

Banca Centrală acționează ca ,, un împrumutător de ultimă instanță” , în sensul că băncile apelează la Banca Centrală doar după ce au epuizat celelalte modalități de atragere de resurse;