Efectele liberalizării premature a contului de capital asupra echilibrelor externe

„Tranzitia de la socialism la economia de piata este unul dintre cele mai mari experimente din toate timpurile.” (Joseph Stiglitz)

1. Liberalizarea Economiei

La inceputul anilor ’90 ai secolului trecut, “vantul schimbarii” strabate o parte insemnata a tarilor Europei Centrale si de Est, dezlantuie o vertabila explozie sociala si reda speranta revenirii la normalitate. Dupa jumatate de secol de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, parcursa cu numeroase sacrificii, cetatenii acestor tari au optat pentru libertate, adica pentru dreptul de a-si alege viitorul, insotit, desigur, si de obligatia de asumare a riscurilor si costurilor alegerii resprective. Fara intentia de a minimaliza nuantele teoretice argumentate, subliniate ori doar amintite de numerosi autori, toti sunt de acord ca revenirea la normalitate constituie un proces care se situeaza, conjugat, pe trei planuri ale devenirii economico-sociale si politice. Economic, este indispensabila preponderenta proprietatii private in raport cu proprietatea publica. Politic, este indispensabila democratia, respectiv statul de drept. Iar mental, e absolut necesar spiritul de intreprinzator, libera initiativa si asumarea riscului.

In Romania, explozia sociala care marcheaza inceputul ultimului deceniu al secolului XX-lea a reprezentat o ruptura brutala a ordinii impuse timp de o jumatate de secol. Fortele politice, aflate intr-o evidenta faza de “copilarie politica” , se razboiesc pe scena politica, fac si desfac aliante dupa criterii uneori greu de sesizat. Populatia, cu imense asteptari acumulate in anii ’80, lipsita, in cea mai mare parte, de cunostintele elementare privind mecanismul de functionare al economiei de piata, marcata si psihologic de planificarea si cooperativizarea socialista, nu ofera, in toate situatiile, suportul social necesar initierii si infaptuirii reformelor ce se impun. Ea este folosita, direct sau implicit, drept camp de manevra electoral in cadenta ciclului electoral.

Pentru analiza efectelor liberalizarii contului de capital, nu puteam incepe altfel decat cu o prezentare scurta a procesului de liberalizare a economiei in general. Acesta, si anume privatizarea, reprezinta acel “miez dur” al tranzitiei, proces care marcheaza nu doar ruptura radicala cu vechea economie, ci si sensul schimbarilor care prefigureaza tipul economiei concurentiale pe piata libera. Aceasta a reprezentat optiunea de baza a schemelor sau strategiilor de tranzitie din tarile ECE (Economic Comission for Europe).

Intelegand si beneficiind de o vasta experienta istorica care demonstra ca monopolul proprietatii “socialiste” de stat, mecanismele economiei de comanda nu mai puteau asigura orientarea energiilor natiunii spre satisfacerea acceptabila a nevoilor limitate si în continua diversificare, Romania a optat pentru economia cu piata concurentiala si mecanismul ei functional. Dar economia de tip capitalist nu putea funtiona doar daca sunt create conditiile pentru exercitarea si garantarea unui set de libertati: libertatea alegerii bunurilor de consum si de capital, a profesiei si a locului de muncă; libertatea de a dispune autonom de factorii de productie aflati in posesie, libertatea de a exercita initiativele imaginate cu respectarea libertatii celorlalti si a cadrului legislativ adoptat prin sistemul democratic politic. Aici mai avem o directie, aceasta presupune si alte masuri precum: liberalizarea preturilor (inclusiv a salariilor si a ratei dobanzii), convertibilitatea monedei, libertatea de miscare a factorilor de productie, deschiderea spre si pentru exterior in spiritul principiilor Organizatiei Mondiale a Comertului, modificarea sistemului de conducere a intreprinderilor si reforma microeconomica. Pe acest fon si statul isi restrange unele functii economice traditionale, asumandu-si functiile moderne privind crearea si aplicarea cadrului legislativ, asigurarea premiselor pentru exercitarea liberalizarii economice, intretinerea si supravegherea concurentei.

Pentru realizarea tuturor acestor activitati si garantarea tutror libertatilor enuntate costurile au depasit asteptarile. Au aparut noi dezechilibre si factori de instabilitate precum: somajul structural, datoria externa substantiala, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane, deprecierea starii generale de sanatate a populatiei, situatia economica dramatica a unor categorii ale populatiei (pensionari, persoane varstnice, somerii cronici ş.a.) amplificarea proceselor speculative (inclusiv in activitatea sistemului bancar) in detrimentul si pe seama economiei reale; sustragerea unei parti insemnate de economii (inclusiv cele institutionalizate) de la procesele investitionale reale diminueaza injectarea in economie a noi factori de productie si de ameliorare a calitatii, eficientei si competitivitatii celor existenti.