Evaluarea unei societăți comerciale - SC Miravic Prodcom SRL

1. Definirea misiunii evaluării

Activitatea de evaluare presupune calcularea şi stabilirea unui preţ care să poată fi utilizat într-o tranzacţie între vânzător şi cumpărător.

Procesul de evaluare este un proces complex care necesită respectarea unor metode, principii, standarde în stabilirea unei valori pentru firma sau diferitele categorii de active evaluate.

Evaluarea unei organizaţii presupune în primul rând determinarea valorii patrimoniului acesteia, format din mai multe elemente denumite active. Tocmai de aceea orice evaluare a organizaţiilor se bazează pe determinarea masei de bunuri ce o compun (activele) şi pe calculul valorii curente a acestei mase.

Caracterul complex al activităţii de evaluare este determinat de mai mulţi factori:

o natura şi mărimea firmei

o patrimoniul firmei şi posibilitatea de valorificare

o reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului ei

o capacitatea echipei de conducere de a gestiona şi elabora strategia firmei

În ceea ce priveşte momentele în care este necesarã evaluarea unei firme, acestea sunt:

– la schimbarea dreptului de proprietate asupra firmei

– la schimbarea mãrimii şi structurii capitalului

– la schimbarea numãrului şi componenţei asociaţilor şi acţionarilor

– în acţiuni juridice cu scop patrimonial ( aliment, succesiune, etc )

– în caz de litigii

În acelaşi timp trebuie avut în vedere că obiectul evaluării nu poate fi un bun inert. Bunurile evaluate ca răspuns la o comandă socială, sunt întodeauna bunuri cu valoare socială de întrebuinţare, bunuri care au o utilitate practică în viaţa economico-socială şi care prin funcţionare aduc un venit. În acest context este logic că un anumit lucru nu poate deveni un bun care să aibă valoare dacă nu este efectiv utilizat de un subiect pentru scopuri economice sau nu întruneşte condiţiile pentru a funcţiona pe o perioadă îndelungată de timp, deci să fie un element durabil.

Capacitatea de a genera un venit constituie, aşadar, condiţia obligatorie pentru formarea valorii patrimoniale la o organizaţie. Pentru un activ care nu mai poate fi menţinut în funcţiune din diverse motive se poate calcula o valoare de lichidare după o altă concepţie decât în cazul activelor în funcţiune .

, potrivit căreia valoarea actualizată a elementelor de activ şi valoarea de randament determină împreună valoarea organizaţiei, iar evaluarea acesteia trebuie să înceapă cu determinarea valorii nete actualizate a activului care, apoi, prin diferite metode, să fie amplificată şi cu valoarea de randament (de exemplu goodwill ca element al venitului rezultat din exploatarea activelor). Această concepţie a fost adoptată şi în Anglia, unde determinarea valorii unei organizaţii se face pe baza valorii actualizate nete a elementelor de activ şi a goodwill-ului.

Pornind de la această concepţie noile standarde de evaluare a întreprinderii (SEV5) clasifică metodele de evaluare în trei categorii (corespunzător celor trei tipuri de abordare a evaluării prezentate anterior), astfel: metode de evaluare pe bază de active, pe bază de venit, prin comparaţie. În prima grupă sunt incluse : metoda activului net corectat (ANC) şi metoda activului net de lichidare (ANL). În ctegoria metodelor de evaluare bazate pe venituri întâlnim: metoda de evaluare prin dividende, prin profit, prin goodwill, prin cash flow. În grupa metodelor de evaluare prin comparaţie se includ : metoda de evaluare prin comparaţie a organizaţiilor cotate la bursă şi metoda de evaluare prin comparaţie a organizaţiilor necotate la bursă.

Scopul evaluării:

- orientarea operatorilor economici (vânzători, cumpărători, consultanţi, intermediari) pe pieţele specifice (de afaceri, de proprietăţi imobiliare, de bunuri mobile, etc.);

- înregistrarea în contabilitate a diferenţelor din reevaluare pentru reflectarea activelor în situaţiile financiare la o “valoare justă”;

- evaluarea pentru majorarea capitalului prin aport în natură;

- evaluarea pentru lichidarea, fuziunea sau dizolvarea societăţii.

2. Cunoasterea obiectului supus evaluarii

Cunoasterea obiectului evaluat (a societăţii evaluate) se face prin studierea atât a situaţiilor financiare anuale, cât şi a unor informaţii cu privire la modificarea capitalului social, etc. Principalele surse de informaţie studiate sunt:

- Situaţiile financiare anuale (bilanţul contabil oferă informaţii cu privire la poziţia financiară a firmei, contul de profit si pierdere indică performanţele financiare ale firmei)

- Analiza fluxurilor de trezorerie

- Analiza evoluţiei bursiere a cursului acţiunilor societăţii evaluate.