Evoluția UE după anul 2000 din perspectiva obiectivelor strategiei Europa 2020 - Germania

I. Evoluția UE după anul 2000 din perspectiva obiectivelor Strategiei Europa 2020

Uniunea Europeană este cea mai complexă structură politică şi economico-monetară, existentă pe continentul european. Un parteneriat economic şi politic unic încheiat între 27 de ţări democratice din Europa. Uniunea şi-a început activitatea sub această denumire la 1 noiembrie 1993, urmare Tratatului de la Maastricht. În prezent, Uniunea are 27 de state membre care şi-au transferat o parte din suveranitatea lor către UE.

Uniunea Europeană este o economie deschisă reprezentând un principal partener economic mondial:

• 490 milioane locuitori;

• 30% din PIB-ul mondial;

• 7% - procentul populației în total mondial

• 70% - economie terțiară;

• 55% pondere în asistența mondială pentru dezvoltare.

Deși UE este o zona prosperă, deceniul trecut a fost reprezentat de o creștere slabă. Economia europeană iese treptat din cea mai gravă recesiune cu care s-a confruntat. Criza economică a cauzat o diminuare importanta a activității economice în UE, însoțită de pierderea a milioane de locuri de muncă și de un cost uman ridicat.

Tocmai de aceea strategia Europa 2020 își propune 5 obiective europene :

1. Ocuparea forţei de muncă - o rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani;

2. Cercetare, dezvoltare şi inovare - un nivel al investiţiilor publice şi private în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB-ul UE;

3. Schimbări climatice şi energie:

- reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în condiţii favorabile) faţă de nivelurile înregistrate în 1990;

- creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%;

- creşterea cu 20% a eficienţei energetice.

4. Educaţie

- reducerea abandonului şcolar la sub 10%;

- creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani.

5. Sărăcie şi excluziune sociala - reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale.

Acestea sunt obiectivele de urmărit și de atins, însa în continuare vom urmări evoluția Uniunii Europene dupa anul 2000.

I.1. UE, spațiul intraeuropean și principalii actori globali – SUA și Japonia

Creșterea economică a Uniunii Europene din perioada 2000-2009 a fost cu 18 puncte procentuale mai redusă decât ținta stabilită prin Strategia de la Lisabona. În Strategia de la Lisabona s-a fixat obiectivul de a se realiza un ritm mediu de creștere de 3% în decada începută în 2000 ceea ce ar fi trebuit să genereze un PIB real cu 34, 4% mai mare în 2009 față de 1999. Totuși UE-27 a realizat o creștere totală a PIB 16,4%, iar PIB-ul real al țărilor UE-15 s-a majorat numai cu 15% . În graficul 1 se poate observa diferența între ținta propusă de strategia de la Lisabona și traiectoriile urmate de UE-15 și UE-27. Criza economică a generat o reducere a ritmului mediu de creștere de la 2,3% până în 2007 la 1,9% pe întreaga perioadă 2000-2009.

Graficul 1. Decalajul dintre obiective și realizări în privința creșterii economice din UE

Obiectivul principal al UE este atingerea, până în 2020, a unei rate de ocupare de 75% pentru femeile și bărbații cu vârstă cuprinsă între 20 și 64 de ani, acest obiectiv urmeaza sa fie îndeplinit printr-o mai mare participare a tinerilor, a lucrătorilor mai în vârstă, a lucrătorilor cu un nivel mai scăzut de calificare, precum și printr-o mai bună integrare a migranților legali.

Participarea scazută la piața forței de muncă este de mult timp unul dintre punctele slabe ale Europei din punct de vedere structural .