Exporturile Românești Înainte și După Abandonarea Economiei de Comandă

1. Contextul istoric

La terminarea celui de-al doilea război mondial, a existat o înţelegere între Aliaţi cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului. Teritoriile ocupate de Statele Unite, Regatul Unit şi Franţa au devenit democraţii cu economii de piaţă, aliate cu SUA, în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit ţări comuniste cu economii centralizate de stat, aliate cu URSS. Acest fapt a dus la împărţirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană, care a devenit Republica Democrată Germană, iar SUA şi celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană, care avea să devină Republica Federală Germania.

Ţările europene membre ale Pactului de la Varşovia – Republica Populară Polonia, Republica Socialistă Cehoslovacia, Republica Populară Ungaria, Republica Socialistă România, Republica Populară Bulgaria şi Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice. Deşi liderii sovietici afirmau că naţiunile din Pactul de la Varşovia erau entităţi egale în drepturi, care erau membre ale unei alianţe democratice, realitatea era cu totul alta – URSS-ul îşi impunea deciziile prin utilizarea forţei sau a ameninţării cu forţa.

1.1 Consiliul de ajutor economic reciproc

CAER reprezintă un consiliu interguvernamental înfiinţat în anul 1949 prin acordul semnat de Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România şi URSS, care urmăreau să amelioreze şi să coordoneze dezvoltarea economică planificată şi integrarea ţărilor membre. Ulterior au mai fost admise Albania (din 1949 până în 1961), Cuba (în 1972), Republica Democratică Germană (în 1950), Mongolia (în 1962) şi Vietnam (în 1978), în calitate de membri deplini. Iugoslavia a participat din anul 1964 ca membru asociat, iar China şi Coreea de Nord s-au bucurat de statutul de observator.

Înfiinţat în mod ostentativ ca răspuns la Planul Marshall şi la integrarea economică începută în Europa Occidentală, CAER a contribuit doar în mică măsură la dezvoltarea economică integrată a blocului socialist până la revizuirea, în anul 1959, a statutului, care a pus un mai mare accent pe cooperarea economică şi tehnică dintre ţările membre. CAER a promovat cooperarea economică în comerţul exterior şi coordonarea planurilor economice naţionale. În anul 1975 a fost adoptat un plan de integrare multilaterală care prevedea dezvoltarea proiectelor industriale comune. Totuşi, pentru că toate deciziile adoptate de CAER trebuiau să fie unanime, multe dintre planurile şi proiectele propuse au fost respinse de unele ţări membre - ca Germania de Est şi România - care căutau să ducă o politică economică independente şi erau încredinţate că majoritatea avantajelor de pe urma colaborării erau obţinute de URSS.

Refuzul CE de a lua parte la negocieri comerciale inter-blocuri i-a stimulat pe membrii CAER să-şi creeze legături economice individuale cu ţările vestice. Odată cu revoluţiile din Europa de Est de la sfârşitul anilor '80, în luna februarie 1991, CAER a fost desfiinţat.

1.2 Situaţia economică şi politică a Republicii Socialiste România

Încă din prima jumătate a anului 1947, Partidul Comunist a acţionat pentru a-şi mări controlul asupra tuturor ramurilor economiei. Planificarea, conducerea centralizată şi toate măsurile pe care le-au luat comuniştii au fost doar începutul naţionalizării industriei şi colectivizării agriculturii. Transformarea economiei româneşti în conformitate cu modelul rusesc a fost însoţită de integrarea ei în blocul sovietic.

În iunie 1948, Marea Adunare Naţională a votat legea naţionalizării intreprinderilor industriale, de asigurări, miniere şi de transport, care, împreună cu începutul procesului de colectivizare în martie 1949, au făcut din stat singurul deţinător de resurse.

Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmărea realizarea a 5 obiective:

- dezvoltarea extensivă;

- autarhia economică;

- planul central şi planificarea;

- investiţii masive în industria grea în defavoarea celei de consum;

- sovietizarea industriei românesti.

În primii săi ani petrecuţi în fruntea partidului, Ceauşescu era popular atât în ţară cât şi în străinătate. Aprovizionarea cu alimente era bună, bunurile de larg consum au reînceput să apară, cenzura a fost slăbită şi s-a înregistrat o deschidere culturală spre occident. În scurtă vreme însă, popularitatea lui în ţară a început să scadă, în ciuda bunului său nume în străinătate.