Formarea economiei naționale și procesele emergente din economie

FORMAREA ECONOMIEI NATIONALE

Introducere

Economie

Termenul economie provine de la grecescul oikonomia, (oikos - casă, gospodărie, şi nomos - ordine, regulă, dirijare). Abordarea etimologica a notiunii de economie ne arata ca initial aceasta desemna ordine in conduita unei case, a unei oranduiri, in gospodaria unui patrimoniu. În modul cel mai simplu economia poate fi definită ca fiind o anumită regulă în administrarea unei gospodării. Sinonim cu noţiunea de economie se foloseşte şi noţiunea activitate economică, sau viaţa economică.

Activitatea economică reprezintă ansamblul comportamentelor societăţii şi a deciziilor lor de a produce bunuri materiale şi nemateriale, pentru a le repartiza şi realiza în funcţie de necesităţile sociale. Interacţiunea a diferite activităţi economice şi sociale prin diviziunea socială şi teritorială a muncii aduce la constituirea treptată a economiei naţionale, iar mai târziu şi la formarea economiei mondiale.

Economia nationala

Reprezinta ansamblul de activitati economice care s-au constituit in sectoare de activitati, ramuri, subramuri etc., la nivelul unei tari, intre care se stabilesc legaturi reciproce, pe baza carora se infaptuieste miscarea bunurilor si serviciilor, se asigura functionarea si dezvoltarea economica a societatii.

Un sistem al economiei nationale:

-este un ansamblu , un sistem complex de activitati, relatii si fluxuri economice istoriceste constituit, un organism economico-social;

-este un sistem cibernetic inzestrat cu capacitate de autoreglare;

-este o realitate dinamica.

Economia consta in sistemul economic al unei tari sau a unei regiuni, forta de munca, capitalul, resursele naturale si agentii economici ce participa in mod social la producerea, schimbul si distrubuirea de bunuri si servicii in respectiva regiune.

La nivelul macroeconomic, economia poate fi privita ca un sistem dinamic complex compus dintr-o multitudine de subsisteme (gospodarii, firme, piete, institutii publice, banci, s.a.) legate între ele prin conexiuni directe si indirecte de diferite tipuri (legaturi materiale, informationale, financiare, energetice, umane), fiecare subsistem având o evolutie si obiective proprii care sunt însa conditionate de realizarea unui obiectiv general comun, si anume bunastarea sociala.

În abordarea cibernetica a economiei la nivel macroeconomic trebuie sa pornim de la cunoasterea acestor sisteme si a modului în care ele interactioneaza în procesul de realizare a scopurilor proprii si a obiectivului general. Astfel, gospodariile, firmele, bancile comerciale, diferitele institutii publice care, la nivel microeconomic, pot fi considerate ca sisteme separate (individuale), având structuri distincte, relatii diferite cu mediul si obiective proprii, formeaza la nivel macroeconomic sectoare (sisteme) care au proprietati si obiective emergente, decurgând din functionarea simultana a multitudinii de sisteme de acelasi tip la nivel microeconomic.

Momentul decisiv pentru procesul de formare a economiei naţionale l-a reprezentat formarea pieţei interne, naţionale.

Formarea pieţei a fost determinată de:

- Factori economici: - dezvoltarea factorilor de producţie;

- diviziunea muncii;

- dezvoltarea producţiei de schimb, etc.

- Factori politici: - revoluţiile interne;

- formarea statelor centralizate;

- sistemul de guvernare.

Locul şi rolul fiecărei economii naţionale depinde de următorii factori:

- înzestrarea cu factori de producţie;

- dimensiunea pieţei interne;

- dinamismul economiei ţării respective( rata de creştere economică);

- gradul de întindere spre exterior( ponderea exporturilor în PIB);

- nivelul de dezvoltare economică( PIB, PNB/ locuitor).

Premisele care au stat la baza apariţiei şi închegării economiilor naţionale sunt următoarele:

- naţiunea, ca unitate structurală esenţială a existenţei societăţii;

- teritoriul naţional;

- un anumit nivel de dezvoltare a diviziunii sociale a muncii şi a cooperării în interiorul ţării;

- dezvoltarea schimbului şi evident a pieţei.

Deci, structura unei economii naţionale se formează în timp, în raport cu o serie de factori interni, specifici fiecărei ţări, dar şi sub influenţa factorilor externi. Dacă influenţa factorilor externi devine excesivă se poate ajunge la structuri economice deformate, neconforme cu interesul naţional.

La scară mondială, procesul de formare a economiei naţionale nu s-a încheiat, asistăm încă la formarea de noi economii naţionale.

În ceea ce priveşte ţările sau regiunile dezvoltate, perspectivele evoluţiei economiei naţionale sunt diferite, deoarece procesul de integrare interstatală înseamnă cedarea treptată a unor prerogative ale suveranităţii naţionale, în favoarea noilor instituţii comunitare.

În final se ajunge la o integrare atât economică, dar şi politică, ce va aduce avantaje superioare pierderii suveranităţii.

Astfel definită, economia naţională reprezintă totalitatea ramurilor de activitate economică existente la un moment dat considerate în strânsa lor interdependenţă.

Ramura economică naţională reprezintă ansamblul de activităţi organizate într-un mod specific şi desfăşurate în scopul producerii aceleiaşi categorii de produse sau furnizării aceleiaşi categorii de servicii.

Putem introduce, astfel, urmatoarele sectoare (sisteme) pe care le regasim în

structura generala a sistemului cibernetic al economiei nationale :

- sectorul gospodariilor;

- sectorul firmelor (privat, productiv);

- sectorul public (guvernamental);

- sectorul extern;

- sectorul financiar.

Fiecare dintre aceste sectoare este alcatuit din multimea de sisteme cibernetice individuale pe care le regasim la nivel microeconomic, dar ele nu reprezinta pur si simplu suma acestor sisteme microeconomice. Proprietatile sectoarelor(sistemelor) la nivel macroeconomic se obtin, în primul rând, prin agregarea caracteristicilor sistemelor de la nivel microeconomic si, în al doilea rând, prin emergenta comportamentelor sistemelor microeconomice catre un comportament general al sectorului (sistemului) corespunzator de la nivelul macroeconomic.