Franța - analiză macroeconomică

Franta

Informatii generale

-Moneda naţională : Euro ( de la 1 ianuarie 2002) ; 1 Euro =6,55957 Franci Francezi

-Suprafaţă : 547.030 km²

din care :

- pământ : 545.630 km²

- apă : 1.400 km²

-Populaţia : 63,5 milioane locuitori ; densitate : 98 loc/km patrat ; populaţia urbană : 76%

-Limba oficială : franceza

-Capitala : Paris (9,6 milioane locuitori)

-Organizare administrativă :

Franţa este formată din 22 de regiuni, împărţite în 96 de departamente, la care se adaugă alte teritorii dependente : Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză, Réunion, Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Wallis, Mayotte, St.Pierre, Miquelon, etc.

-Oraşe principale : Lyon, Marsilia, Lille, Toulouse, Nice, Bordeaux, Dijon, Nantes

-Ziua natională : 14 iulie – aniversarea căderii Bastiliei – 1789

-Religie : creştin catolică : 90 % ; persoane de alte religii : musulmani - 5% ; evrei - 1 % ; protestanţi - 1 % ; adepţi ai altor religii -2%.

-Forma de guvernământ : Republică

Sistemul politic francez

1.Preşedintele Republicii

Instituţia prezidenţială ocupă un loc important în sistemul instituţiilor politice ale Franţei.

Cu privire la desemnarea preşedintelui republicii, după modificarea constituţională din 1962 aceasta se face în mod direct de către întreaga populaţie. Reforma din 1962 a dat un surplus de autoritate instituţiei prezidenţiale, stabilind că preşedintele republicii este ales pe o perioadă de 7 ani prin sufragiu universal direct.

În ceea ce priveşte puterile preşedintelui, acestea sunt: numirea primului ministru, dreptul de a se adresa Parlamentului cu mesaje, numirea preşedintelui şi a membrilor Consiliului Constituţional, sesizarea Consiliului Constituţional.

Există un număr de puteri ale preşedintelui care sunt împărţite cu alte organe, situaţie în care este necesară contrasemnarea de către parlament a unor acte ale preşedintelui.

Cu privire la atribuţiile pe care preşedintele le exercită faţă de naţiune, la loc de frunte se înscrie, desigur, conducerea relaţiilor internaţionale, calitatea sa de comandant al armatei şi recurgerea la prevederile art. 16 din Constituţie.

Printre atribuţiile preşedintelui în raporturile acestuia cu Guvernul se numără şi semnarea ordonanţelor şi decretelor acestuia, precum şi numirea unor înalţi funcţionari.

Faţă de Parlament, atribuţiile preşedintelui privesc intervenţia în procedura legislativă, preşedintele putând să intervină în ceea ce priveşte retragerea de pe ordinea de zi a unui proiect de către Consiliul de miniştrii. De asemenea, în relaţiile cu puterea legislativă, preşedintele poate dizolva Adunarea Naţională, ceea ce constituie una din atribuţiile sale cele mai importante, pe care o poate realiza fără contrasemnarea primului ministru; există însă şi situaţii când dizolvarea este imposibilă, de pildă atunci când se aplică art.16.

În sfârşit, în ce priveşte justiţia, preşedintele dispune de dreptul de graţiere şi este preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

2.Parlamentul

Constituţia din 1958 a păstrat regimul parlamentar, dar a întărit foarte mult puterile prezidenţiale. Adunarea Naţională, prima dintre cele două Camere ale Parlamentului francez, se compune din 277 de deputaţi. Ea se constituie prin sufragiu universal direct, pe durata unui mandat de 5 ani. Senatul cuprinde 321 senatori, care sunt aleşi pe timp de 9 ani, de către un colegiu electoral compus în principal din consilierii aleşi în fiecare departament. Cea de „a treia Cameră” a Parlamentului, cum este ea numită în literatura de specialitate, Consiliul Economic şi Social, cuprinde 230 de reprezentanţi ai unor variate grupuri, sindicate, uniuni ale muncitorilor, ale fermierilor exercitând un rol consultativ pentru programele pe termen lung, îndeosebi.

Parlamentul lucrează în sesiuni, care pot fi ordinare sau extraordinare. Iniţiativa convocării unei sesiuni extraordinare a Parlamentului aparţine primului ministru sau Adunării Naţionale, dar nu Senatului. În cazul în care iniţiativa aparţine primului ministru durata sesiunii nu este limitată. În cazul iniţiativei Adunării, măsura este adoptată de majoritate, iar sesiunea nu poate dura mai mult de 12 zile, urmând să fie încheiată înainte de acest termen dacă ordinea de zi este epuizată.

Activitatea parlamentară se desfăşoară sub conducerea preşedinţilor celor două Adunări, având ca formă de organizare birourile, grupurile parlamentare, alături de care mai există un alt organ de lucru – Conferinţa preşedinţilor-, o reuniune a preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor celor două Adunări, precum şi a preşedinţilor comisiilor permanente.

Atribuţiile Parlamentului constau, în primul rând, în elaborarea legilor, existând domenii în care legislatorul determină principiile fundamentale, domenii în care acesta fixează regulile şi domenii nu există o asemenea prevedere.

Există şi proceduri excepţionale în sistemul parlamentar francez, ca de pildă procedura de urgenţă, procedura bugetară (care implică un termen de 70 de zile, din care 40 sunt rezervate primei lecturi) şi problema promulgării legilor.

Controlul Parlamentului asupra Guvernului se face pe mai multe căi, asigurarea posibilităţii de informare fiind o condiţie esenţială a controlului. Astfel, trebuie menţionate aici, ca şi în alte parlamente întrebările şi interpelările adresate Guvernului; de asemenea declaraţiile asupra unor subiecte de actualitate; comisiile de anchetă înfiinţate de Parlament, precum şi controlul efectuat de parlamentari asupra înfăptuirii politicii europene.