Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor la Colegiul Național Costache Negruzzi Iași

CAP.1. ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONALITATE LA COLEGIUL NAŢIONAL “COSTACHE NEGRUZZI” IAŞI

1.1. Scurt istoric al Colegiului Naţional “Costache Negruzzi” Iaşi

La 5 octombrie 1895 işi deschide porţile Liceul Internat din Iaşi, în urma iniţiativei lui Spiru Haret de a înfiinţa un “liceu – model”. Inaugurarea s-a făcut în “impozanta clădire, una din cele mai mari şi mai frumoase din Iaşi”, care se vedea de departe, “înălţându-se în partea cea mai ridicata a oraşului, pe umărul dealului Copou, în mijlocul grădinilor care o împrejmuiesc din toate părţile”. Pentru ca liceul urma sa formeze o elită culturală, au fost căutaţi şi aduşi profesori străluciţi din mai multe şcoli, după ce făcuseră dovada talentului şi a forţei lor intelectuale, precum şi copiii cei mai bine înzestraţi din toate colţurile vechiului regat şi din Transilvania. Liceul a avut, mai întâi, un singur profil, pentru ca, în urma adoptării legii asupra învăţământului secundar şi superior din 1898 (Legea “Spiru Haret"), să aibă două secţii, clasică şi modernă, din 1911 înfiintându-se şi cea reala. Prima promoţie complet formată pe băncile liceului (cu şapte clase) a absolvit în 1902, iar prima care a urmat opt clase, în 1904. În perioada 1916 – 1918, când Iaşul a devenit, cum l-a numit Nicolae Iorga, “capitala rezistenţei până la capăt”, liceul a fost pus la dispoziţia Crucii Rosii, instalându-se aici un spital şi un “Hotel” pentru repatriaţii din Rusia. Asemenea întregului oraş, Liceul Internat a suportat greutăţile războiului, fiind ulterior refăcut cu greu, din fonduri bugetare şi din donaţii substanţiale ale foştilor elevi. În anii celui de-al doilea război mondial, deşi confruntat cu unele greutăti – inclusiv mobilizarea unor profesori – liceul şi-a continuat activitatea până în primavara anului 1944, când – asemenea altor instituţii din Moldova – a fost evacuat în Banat, la Balint – Severin. Bombardamentele asupra orasului, operatiunile militare din august 1944, au dus la deteriorarea grava a localului, punand chiar sub semnul intrebarii reluarea activitatii. De altfel, la intoarcerea din refugiu, cursurile s-au desfasurat, in anul scolar 1945 – 1946, in cladirea Gimnaziului “Alexandru cel Bun”, din strada Palat. Dupa eforturi deosebite, reluarea cursurilor în propriul local s-a realizat în anul şcolar 1946 – 1947. cu prilejul aniversării a 75 de ani de existenţă, s-au acordat fonduri însemnate pentru modernizarea şcolii, inclusiv pentru refacerea amfiteatrului şi a unor laboratoare. De asemenea, câţiva ani mai târziu, s-au construit noi clădiri, pentru internat şi cantina, date în folosinţă în anul 1982. În 1948, şcoala şi-a pierdut vechea denumire, devenind “Liceul de băieţi nr. 2”, iar din 1952, “Şcoala de 10 ani nr. 2 de băieţi Iaşi”, pentru ca între anii 1954 – 1956 să se numească “Şcoala medie nr. 2 de băieţi”, într-o încercare evidentă a autorităţilor de a distruge spiritul elitist ce i-a definit devenirea. De altfel, cu intenţia vădită de a desfiinţa liceul, în anul 1950 localul a fost atribuit “Şcolii medii muncitoreşti”, devenită apoi “Facultatea muncitorească de 2 ani”. Asemenea întregului învăţământ din ţara noastră, procesul didactic a suferit ca urmare a adoptării modelului sovietic, cu reducerea anilor de studiu la 10 clase, modificarea planurilor şi a programelor de învăţământ, încercându-se – în mod deosebit în anii 1950 – înstrăinarea de valorile naţionale autentice. S-a lovit în liceul exponent al aşa-zisei “elite burgheze” prin cunoscutele presiuni asupra profesorilor, prin înlocuiri şi detaşări forţate, prin desfiinţarea unei biblioteci deosebit de valoroase – cca. 10.000 de volume în anul 1954. Din 1956, liceul îşi recapătă, chiar dacă nu în întregime, denumirea de Liceul “C. Negruzzi”, iar în 1977 este numit Liceul de matematica – fizica “C. Negruzzi”. În ciuda ingerintelor politice din anii 60, liceul şi-a păstrat prestigiul şi “spiritul internatist” nu s-a pierdut, prin eforturile şi dăruirea exemplare ale dascălilor şi ale elevilor ce i-au onorat numele. După decembrie 1989, liceul – revenit la vechea denumire – işi revendica şi-şi menţine statutul de odinioară, reprezentând astazi o instituţie de marcă a învăţământului ieşean şi naţional. În anul 1990 i se acordă statutul de şcoala afiliată la UNESCO, iar din 1998 devine Colegiul “C. Negruzzi” Iaşi.

1.2. Obiect/ domeniu de activitate

În România, statul garantează fiecărui cetăţean dreptul la educaţie indiferent de sex, de rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă, fără nici o îngrădire ce ar putea constitui o discriminare. Dreptul la învăţătura este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, în care este inclus şi învăţământul liceal. Învăţământul de stat este gratuit potrivit legii.

Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat sunt organizate şi funcţionează în conformitate cu Legea învăţămantului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, cu Legea nr. 128/1997 privind Statutul persoanelor didactice, a Legii finanţelor publice nr. 500/2002, O.U.G NR.45/2004 privind finanţele publice locale.