Fundamentarea și Finanțarea Veniturilor și a Cheltuielilor la o Instituție din Administrația Publică

Cap.1 Organizarea si funcţionalitatea unei instituţii publice din administraţia publică locală

1.1 Conţinut şi interpretări ale noţiunii de administraţie publică

Din punct de vedere etimologic, termenul administraţie provine din limba latină, substantivul „administer” traducându-se prin: agent, slujitor sau, într-un alt sens, instrument. Verbul „administrare” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce sau a dirija. Cuvântul „administer”, aproape sinonim cu „minister”- care înseamnă: servitor, îngrijitor, ajutător –s-a format din rădăcina „minus” – „minor”, care înseamnă mai puţin şi din prefixul „ad”, care arată direcţia, sensul şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”, ce se traduce prin cel ce comandă, superiorul, şeful- cuvânt care s-a format din „magis”, care înseamnă mai mult

În dicţionarul limbii române, verbul „a administra” înseamnă a conduce, a cârmui, iar pentru „administraţie” găsim următoarea interpretare: „totalitatea autorităţilor administrative existente într-un stat, secţie sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei instituţii sau agent economic”.

In limbajul curent, termenul „administraţie” este utilizat în mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau a unei instituţii social-culturale; un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau din instituţiile social-culturale care nu desfăşoară nemijlocit o activitate direct productivă.

Folosirea termenului de administraţie cunoaşte deci trei accepţiuni principale:

1. Administraţia înţeleasă ca tip de activitate umană, semnificând acţiunea de a administra, de a desfăşura deci munca de un anumit conţinut (administrativ);

2. Administraţia privită ca mod de organizare a unor activităţi, concretizat printr-o structură organizatorică, indispensabilă pentru înfăptuirea muncii de administraţie;

3. Administraţia ca instituţie sau complex de instituţii profilate pe domenii de activitate, cu o structură funcţională care trebuie să corespundă cerinţelor de a îndeplini sarcini specifice. Totodată, în această accepţie, administraţia vizează satisfacerea anumitor interese ale colectivităţilor umane, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale membrilor acestora.

Cu deosebire în cazul administraţiei publice, este avută în vedere satisfacerea unor interese ale colectivităţilor umane, organizate în forme administrative de tip statal, denumite adesea „interese generale”.

Din multiplele sensuri ale termenului de administraţie, preocupările teoretice s-au axat în principal pe clarificarea de administraţie publică, luată ca formă de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorită importanţei pe care o reprezintă cunoaşterea exactă a acestei activităţi în profunzime; a modului în care trebuie să fie organizată realizarea ei în practică, de care depinde în mare măsură înfăptuirea rolului statului în organizarea şi conducerea societăţii.

În opinia autorilor români, prin administraţie publică se înţelege acea activitate care constă în principal în organizarea şi asigurarea executării, dar şi în executarea nemijlocită a prevederilor Constituţiei, ale tuturor actelor normative şi ale celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului de drept, activitatea realizată de către autorităţile administraţiei publice.

În accepţiunea de instituţie, administraţia este considerată o structură de funcţionare, o formă organizatorică sau chiar o organizaţie socială, deci o entitate sau un complex de entităţi publice, care constituie aparatul administrativ. Administraţia privită ca instituţie are trăsături proprii, care îi determină funcţiunea socială şi îi modelează structura. Deci, într-o accepţie largă, noţiunea de instituţie publică cuprinde instituţii ale puterii legislative, instituţii ale puterii executive, instituţii ale puterii judecătoreşti, instituţii specializate pe domenii de activitate. Într-o accepţie mai restrânsă, instituţiile de administraţie publică sunt văzute prin prisma sistemului de administraţie publică abordat în majoritatea lucrărilor de drept administrativ. Sistemul de administraţie publică, în raport cu dispoziţiile Constituţiei, are o structură bine organizată, cuprinzând: administraţia centrală, administraţia de stat din teritoriu şi administraţia locală.

Cunoaşterea şi aprofundarea relaţiilor structurale interne ale administraţiei publice –instituţiile administrative, autorităţile administrative, colectivităţile locale, etc; regulile juridice sau nejuridice, mijloacele materiale şi umane ale administraţiei publice- nu se pot realiza daca nu se stabileşte mai întâi care sunt relaţiile, pe de o parte, între administraţia publică centrală sau locală ca subsisteme ale sistemului social global şi celelalte elemente ce formează subsisteme distincte, şi care, împreună, compun mediul sau cadrul social înconjurător al administraţiei publice. Cunoaşterea acestor relaţii dintre administraţia publică şi celelalte elemente ale sistemului social, mai ales a influenţelor reciproce între acestea permite conturarea rolului administraţiei publice, a misiunilor sale, adică conturarea funcţiilor administraţiei publice în cadrul societăţii.