Gestiunea Crizelor Bancare în Europa

Cap.1: Considerații generale privind stabilitatea financiară

După cum o demonstrează şi criza actuală, stabilitatea financiară joacă un rol esenţial în cadrul sistemului financiar şi în economie pe ansamblu. Având în vedere numărul din ce în ce mai mare de instituţii financiare active la ora actuală, în una sau mai multe ţări ori pe unul sau mai multe continente, stabilitatea financiară la nivel mondial a devenit şi mai importantă.

Sistemul financiar cuprinde:

- pieţele financiare, precum pieţele monetare şi pieţele de capital. Acestea canalizează fondurile excedentare de la creditori, respectiv întreprinderi sau persoane fizice care doresc să îşi investească banii, la debitori, respectiv cei care au nevoie de capital;

- intermediarii financiari, precum băncile şi societăţile de asigurări. Aceştia reunesc în mod indirect creditorii şi debitorii – însă debitorii pot obţine fonduri şi direct de pe pieţele financiare prin emiterea de titluri de valoare, cum ar fi acţiunile şi obligaţiunile;

- infrastructura financiară permite transferul plăţilor, precum şi tranzacţionarea, compensarea şi decontarea titlurilor de valoare.

Tabelul Nr.1 : Funcțiile sistemelor financiare

Sursa: http://www.ecb.int/ecb/orga/tasks accesat la data de 10.11.2011

Pentru a proteja sistemul financiar şi a asigura stabilitatea financiară, trebuie identificate principalele surse de risc şi de vulnerabilitate, iar toate părţile implicate, precum instituţiile financiare şi autorităţile de supraveghere, trebuie informate asupra riscurilor.

Riscurile tipice

- pierderea de ritm a economiei, care face mai dificilă rambursarea creditelor de către întreprinderi (datorită scăderii vânzărilor) sau a creditelor ipotecare de către populaţie (din cauza şomajului), băncile înregistrând în acest fel pierderi.

- scăderea sau variaţia bruscă a preţurilor activelor, de exemplu ale titlurilor de valoare, ale terenurilor şi imobilelor sau ale echipamentelor de producţie, poate constitui o sursă de incertitudine pe pieţele financiare, cauzând pierderi financiare investitorilor.

- băncile care au acordat credite importante unui anumit sector pot deveni ulterior vulnerabile la orice fel de condiţii nefavorabile din acel sector.

- băncile pot efectua investiţii pe scară largă, de exemplu pe pieţele de acţiuni sau de obligaţiuni, însă ulterior pot deveni vulnerabile la orice scădere a preţurilor pe acele pieţe.

Liniile de apărare

Băncile, societăţile de asigurări şi alte instituţii financiare formează prima linie de apărare împotriva crizelor financiare. Acestora le revine responsabilitatea de a-şi menţine viabilitatea şi solvabilitatea, precum şi de a verifica bonitatea debitorilor şi de a gestiona riscurile pe care şi le asumă.

Măsurile luate de autorităţile publice pentru a preveni şi a minimiza crizele financiare reprezintă a doua linie de apărare. Aceste măsuri se referă la:

- norme de reglementare prudenţială pe care instituţiile financiare trebuie să le respecte pentru a asigura gestionarea eficientă a riscurilor şi siguranţa fondurilor deponenţilor şi pentru a difuza informaţiile necesare în vederea promovării disciplinei pieţei;

- supravegherea prudenţială, care constă în asigurarea respectării acestor norme de către instituţiile financiare

- monitorizarea şi evaluarea stabilităţii financiare, care ajută la identificarea punctelor vulnerabile din întregul sistem financiar şi a riscurilor la adresa acestuia.

Dacă, în ciuda tuturor acestor măsuri, instituţiile financiare ajung în situaţii dificile, ar putea fi necesară intervenţia autorităţilor publice.