Importanța economică și socială a serviciilor de sănătate și asistența socială în țară și în regiunea nord est

În economiile de piata dezvoltate, serviciile reprezinta principala sursa în formarea produsului intern brut. În Uniunea Europeana, ponderea serviciilor în PIB este de 69,4%. În România, serviciile genereaza aproape jumatate din PIB si ocupa numai 37% din totalul fortei de munca.

In ancheta lunara a Institutului National de Statistica privind serviciile de piata prestate in principal pentru populatie sunt cuprinse activitatile: hoteluri si restaurante, activitati ale agentiilor de voiaj si a tur-operatorilor; activitati de asistenta turistica, jocuri de noroc si alte activitati recreative, activitati de servicii personale (coafura si alte activitati de infrumusetare, spalarea, curatarea si vopsirea textilelor si blanurilor, activitati de pompe funebre, intretinere corporala si alte servicii pentru persoane fizice).Serviciile sunt considerate activitatile cele mai profitabile ale unei economii. Cifrele vorbesc de la sine: in Franta, valoarea adaugata a serviciilor, calculata ca procent din PIB, se ridica, în 2003, la 72,8%. România se indreapta si ea spre o structura economica similara economiilor puternice. În 1989, serviciile acopereau 35% din PIB, pentru ca anul imediat urmator sa scada la 26,5%. Serviciile, incluzând transporturile, comertul, telecomunicatiile, posta, turismul, hotelurile/restaurantele, administratia publica si apararea nationala, educatia, sanatatea si asistenta sociala si alte servicii prestate catre unitati economice si populatie au avut în 2000 o pondere de 46,6% din PIB, ceea ce a însemnat o crestere de 3,1% în comparatie cu 1999 .Una dintre principalele piedici în calea dezvoltarii serviciilor pentru populatie este nivelul redus al puterii de cumparare. La ora actuala, tarifele pentru servicii sunt mult mai mari fata de posibilitatile medii pe care le are o familie, confruntata zilnic cu presiunea materiala pentru bunurile de folosinta imediata - hrana, întretinere, îmbracaminte.

Indicatorii de sanatate în România au înregistrat o îmbunatatire constanta în ultimul deceniu. Este important, însa ca acest proces sa continue, iar pentru aceasta factorii de elaborare a politicii în domeniul sanatatii vor trebui sa realizeze patru obiective fundamentale: asigurarea unui acces sporit; reducerea poverii cheltuielilor de sanatate pentru populatie; orientarea cheltuielilor îndeosebi asupra masurilor preventive si asistentei primare si îmbunatatirea performantei spitalelor si a calitatii serviciilor de asistenta medicala. In prezent cheltuielile pentru sanatate sunt cu precadere orientate spre asistenta pe baza spitalizarii, care este costisitoare. Corectarea acestui dezechilibru este un pas deosebit de important pe care România îl poate face pentru atingerea acestor obiective în vederea îmbunatatirii indicatorilor de sanatate si a cresterii beneficiilor de pe urma investitiilor publice în domeniul sanatatii.

Regiunea Nord-Est detine 164 de unitati sanitare (spitale, policlinici, dispensare medicale, sanatorii TBC), reprezentând 12,07% din numarul total al unitatilor sanitare din România, aflate în proprietate publica. Ele se afla într-o stare precara, existând riscul ca multe unitati sa nu mai primeasca autorizatie de functionare. În plus, dotarile tehnice de care dispun sunt uzate atât fizic cât si moral si nu mai corespund cerintelor actuale.

Starea de sanatate a populatiei este determinata de factori genetici, economici, sociali,culturali si de mediu care influenteaza contextul economic în care o tara evolueaza. ÎnRomânia, ratele ridicate de saracie si subocupare, precum si fenomenul de excluziune sociala, au condus la o medie a sperantei de viata cu sase ani sub media europeana.

Accesul la serviciile de sanatate si sociale, in regiunea nord-estica, a fost si continua sa fie dificil, calitatea acestora situându-se în multe cazuri sub standardele în domeniu. Infrastructura spitaliceasca precara si o repartizare neechilibrata a echipamentelor la nivel teritorial obliga populatia sa parcurga distante mari pentru consultatii /asistenta între localitati. Serviciile de sanatate platite în afara sistemului de asigurari sociale au cunoscut o crestere continua în timp ce calitatea serviciilor medicale platite prin sistemul de asigurari sociale a scazut. Toate acestea împiedica accesul la servicii de sanatate de calitate.