Inflația

CONCLUZIE

Unul dintre obiectivele esenţiale ale politicii economice este, în cazul majorităţii statelor contemporane, combaterea sau limitarea inflaţiei. Fenomenul inflaţionist e considerat un sistem al unui dezechilibru în economie, motiv pentru care se impune necesitatea controlării inflaţiei şi evitării procesului inflaţionist. Experienţa mondială ca şi întregul spectru al teoriei economice relevă că o creştere economică de durată şi sănătoasă nu se poate realiza decât într-un mediu neinflaţionist.

Ţara noastră s-a confruntat cu un proces inflaţionist de durată şi amploare mai ridicată decât majoritatea celorlalte ţări în tranziţie ca urmare a unor multitudini de cauze: sistemul rigid de preţuri moştenit de la vechiul regim, preţurile controlate administrativ, dezechilibre majore ale sectorului real al economiei, şocurile externe care au determinat autorităţile să opteze pentru liberalizarea prudentă şi graduală a preţurilor. Prudenţa iniţială a avut solide raţiuni de ordin politic şi social şi s-a dovedit o măsură acceptabilă pe termen scurt, dar tot mai greu de suportat pe termen mediu. Încercarea de a trata efectele şi nu cauzele fenomenelor, nu a făcut decât să amplifice presiunile inflaţioniste şi să majoreze costul măsurilor inflaţioniste.

Făcând o concluzie la cele spuse mai sus inflația din România este determinată atât de lipsa concurenței de intermediari cât și de cererea care se bazează în continuare pe venituri din munca la negru și evaziune fiscală.

Potenţiale cauze de abatere a inflaţiei de la traiectoria proiectată:

Cauze Balanţa riscurilor

Coordonatele mediului extern:

• evoluţia economiei zonei euro şi percepţia investitorilor asupra conjuncturii economice regionale şi/sau globale

• tensiuni geopolitice în Orientul Mijlociu cu efecte asupra preţului petrolului

Volatilitatea fluxurilor de capital adresate noilor state membre ale UE

• pe seama incertitudinilor cu privire la succesul măsurilor de consolidare fiscală din statele membre ale zonei euro

• Incertitudini privind implementarea fermă şi consecventă a măsurilor de consolidare fiscală şi a reformelor structurale în contextul anului electoral

• Dinamica preţurilor administrate (liberalizarea pieţei gazelor naturale şi energiei electrice)

• Condiţiile climatice şi dinamica preţurilor alimentare

• Materializarea, în sens nefavorabil, a oricăruia dintre riscurile menţionate ar putea reinflama anticipaţiile inflaţioniste, producând efecte adverse asupra preţurilor de consum.

Un punct slab al României este că inflația antrenează și extinde șomajul. Vizând creșterea competitivității și având în vedere costurile crescute de salarii, patronii apelează la aplicarea tehnologiilor moderne, care prezintă și avantajul ce ridică randamentele și diminuează personalul. Condițiile specifice inflației facilitează investițiile și asigură acoperirea și amortizarea lor în sensul cel mai favorabil pentru firme. Așa se face ca eliberările de personal și șomajul crește, în timp ce producția și cererea globală sunt încă normale.

Un alt dezavantaj ar fi pentru producătorii naționali, în situația în care inflația se permanentizează, devine evident că prețurile de achiziție a materiilor prime din import cresc mai repede decât prețurile cu care se exporta mărfurile și deci ca pentru fiecare partida de mărfuri se produce în fapt o pierdere de substanța. Pe ansamblu, pe fiecare firma sau pe economie, este creșterea volumului exportului pentru a asigura același nivel al importurilor în funcție de gradul de depreciere a monedei naționale.

In concluzie, inflația contemporană a României reprezintă un dezechilibru structural monetaro-material, care exprimă existența in circulație a unei piețe monetare ce depășesc nevoile economiei.