Inflația în România

Inflatia este un dezechilibru major prezent in economia oricarei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale.

Inflatia este un indicator final, care arata la sfarsit de an fiscal daca politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alaturi de politicile Bancii Centrale se coordoneaza si conduc la o stabilitate a preturilor de consum

Dupa declansarea sa, in perioada postbelica, inflatia a creat o oarecare neliniste, nu atat prin ritmul pe care l-a inregistrat, cat prin persistenta sa mai indelungata fata de perioadele de pana atunci. Cu timpul, s-a renuntat la ideea de a eticheta orice crestere continua de preturi ca fiind inflationista, fenomenul a inceput sa fie tolerat de public si ingaduit de fauritorii politicilor monetare, teoreticienilor ofrindu-li-se un nou domeniu de cercetare si interpretare: nivelul peste care o anumita crestere de preturi poate fi considerata inflationista. Raspunsul nu a putut fi dat decat in mod relativ, totul depinzand de gradul de toleranta sociala care i se putea atasa fiecarui nivel de crestere a preturilor. Limitele inflatiei s-au modificat, odata cu accelerarea si acceptarea sa sociala.

Inflatia, o „maladie a banilor” contemporani, este pentru multe tari o prezenta cotidiana. Aparuta sporadic inca din cele mai vechi timpuri, intalnita tot mai frecvent dupa Primul Razboi Mondial, odata cu renuntarea la convertibilitatea bancnotelor in metal pretios, inflatia a reprezentat o provocare pentru economisti atat in plan teoretic(al doctrinelor si teoriilor, acestia incercand sa-i explice cauzele, consecintele si formele de manifestare), cat si in plan practic (al politicilor monetare, ei urmarind gasirea cailor adecvate de combatere a acesteia).

TEORIA CLASICA A INFLATIEI

Nivelul general al preturilor din economie poate fi interpretat in doua moduri:

1. Pretul unui cos de bunuri si servicii – atunci cand nivelul preturilor creste,

oamenii trebuie sa plateasca mai mult pentru bunurile si serviciile cumparate;

2. Nivelul preturilor ca valoare a banilor o crestere a nivelului

preturilor inseamna o valoare mai mica a banilor, deoarece cu un leu

se pot cumpara cantitati mai mici de bunuri si servicii.

Daca IPC si deflatorul PIB masoara nivelul preturilor (P), atunci P masoara

numarul de lei necesar pentru cumpararea unui cos de bunuri si servicii

(pretul bunurilor masurat in expresie monetara).

Cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu 1 leu este egala cu

1/P (valoarea banilor exprimata in termeni de bunuri si servicii). Cand

nivelul preturilor creste, valoarea banilor scade.

Oferta de bani, Cererea de bani si echilibrul monetar

Pe axa orizontala este reprezentata cantitatea de bani. Pe axa verticala din

partea stanga este reprezentata valoarea banilor, iar pe axa verticala din

partea dreapta este reprezentat nivelul preturilor. Curba ofertei de bani este

verticala, deoarece cantitatea de bani este fixata de catre BNR. Curba cererii

de bani are o inclinatie negativa deoarece oamenii doresc sa detina cantitati

mai mari de bani atunci cand fiecare leu cumpara o cantitate mai mica de

bunuri si servicii. In punctul de echilibru (punctul A), valoarea banilor si

nivelul preturilor s-au ajustat pentru a echilibra cantitatea de bani oferita cu

cantitatea de bani ceruta.

Cauze ale inflatiei:

Inflatia prin moneda inseamna emisiunea excesiva de moneda peste oferta reala de bunuri si servicii.

Aceasta atrage un surplus de cerere de marfuri care duce la cresterea preturilor. Marirea preturilor are loc nu prin simpla sporire a cantitatii de bani, ci prin cresterea cererii pe care aceasta o face posibila.

Surse de venit pentru guvern: Impozite si taxe

Imprumuturi (interne si externe)

Tiparire de bani (impozit prin inflatie)

Cand autoritatile „tiparesc” mai multi bani pentru a-si finanta

cheltuielile, oferta de bani creste;

Cresterea ofertei de bani genereaza inflatie.