Inflația în teoria economică

Introducere:

Inflatia reprezinta unul dintre cele mai mari efecte negative ale economiei unei tari,fiind o problematica de mare importanţă a gândirii şi practicii economice în perioada de tranzacţie spre o economie de piaţă.Aceasta este un proces deosebit de complex generat de creşterea generală a preţurilor şi tarifelor.

Termen larg folosit pretutindeni, inflaţia continuă să rămână insuficient conturată. Este unanim acceptat punctul de vedere că procesul inflaţionist a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să fi apărut, însă teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică.

Cel mai adesea, procesul inflaţionist este identificat cu mişcarea crescătoare a preţurilor. Rolul determinant în analiza preţurilor aparţine conceptului de preţuri relative: preţul portocalelor exprimat în cantitatea de mere schimbată cu kilogramul de portocale, preţul caselor exprimat în automobile şi aşa mai departe. Dacă luăm în considerare preţurile relative, situaţia în care preţurile în general cresc este, de fapt, un nonsens. Dacă, de exemplu, preţul portocalelor exprimat în mere creşte, atunci preţul merelor exprimat în portocale scade, odată ce unul este inversul celuilalt. Dacă o casă „costa” două automobile iar acum „costă” patru, atunci preţul caselor exprimat în automobile s-a dublat, în timp ce preţul automobilelor exprimat în case s-a înjumătăţit.

Cei care deplâng inflaţia, spunând că „toate preţurile cresc”, vorbesc despre modificarea preţurilor monetare, adică a preţurilor bunurilor exprimate în bani. În condiţii de inflaţie, preţurile bunurilor măsurate în alte bunuri pot avea orice evoluţie, însă preţurile monetare sunt întotdeauna în creştere.

Dacă preţurile unuia sau mai multor bunuri cresc, motivul poate consta în anumite conjuncturi nefavorabile, cum ar fi o recoltă proastă de mere sau un incendiu ce a distrus jumătate din locuinţele din oraş. Dacă preţurile monetare ale majorităţii bunurilor cresc, atunci este evident că sursele acestor evoluţii nu sunt legate de bunuri, ci de banii în care preţurile lor sunt exprimate. În loc să spunem că s-a produs o creştere generalizată a preţurilor, putem spune că valoarea banilor a scăzut: cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi procurată cu o unitate monetară a scăzut. Dacă preţul monetar al merelor creşte de la 0,50 cenţi la 1$, înseamnă că preţul dolarului exprimat în mere a scăzut de la 2 la 1, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a banilor s-a diminuat.

Aceasta înseamnă că inflaţia este fenomenul potrivit căruia preţul bunurilor creşte în raport de bani (etalonul de măsură a valorii) iar preţul banilor scade în raport cu toate bunurile în care acesta poate fi măsurat.

Preţul banilor. Preţul banilor este determinat, ca oricare alt preţ, de raportul dintre cerere şi ofertă. În mod fundamental, cererea de bani – adică masa bănească:

- în primul rând, este vorba de preţul banilor (valoarea banilor); cu cât este mai mare puterea de cumpărare cu atât vor fi mai mici cantităţile de bani pe care indivizii doresc să le deţină;

- în al doilea rând, cererea de bani depinde de costul deţinerii banilor, adică de rata dobânzii în funcţie de care este adoptată decizia de păstrare a banilor; cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât este mai costisitor să deţii bani.

Diferenţa dintre preţul banilor şi costul deţinerii lor este crucială pentru a înţelege cum se formează nivelul general al preţurilor, confuzia dintre aceste două noţiuni fiind cauza multor erori economice. Preţul banilor poate fi privit ca un cost de oportunitate: la ce trebuie să renunţi pentru a obţine bani. Cu cât nivelul general al preţurilor este mai ridicat, cu atât este mai scăzut preţul banilor.

Atunci când pe piaţă schimbul îmbracă forma trocului, unele preţuri vor creşte, iar altele, în mod necesar, vor scădea. Nu ne putem imagina o situaţie în care toate preţurile să crească deoarece preţurile unor bunuri reprezintă inversul preţurilor altor bunuri.

- Într-o economie în care schimbul se efectuează prin intermediul banilor, situaţia în care toate preţurile monetare vor creşte este mai uşor de imaginat. În acest context, preţurile bunurilor reprezintă cantităţile de bani obţinute în schimbul unei unităţi din bunurile oferite. În mod corespunzător, preţul banilor reprezintă cantitatea de bunuri obţinută în schimbul unei u.m.

Devine evident că sursa creşterii preţurilor monetare din economie se găseşte în analiza cantităţii de bani. Dacă aceasta se dublează atunci aceeaşi cantitate de bunuri economice se tranzacţionează prin intermediul unei cantităţi duble de bani. În consecinţă, preţurile bunurilor se dublează, iar preţul banilor se înjumătăţeşte. Aceasta înseamnă că interpretarea inflaţiei prin prisma creşterii tuturor preţurilor din economie poate să conducă la apariţia unor erori în analiza fenomenului inflaţionist.

Corespunzător doctrinelor şi analizelor monetariste, inflaţia este întotdeauna şi pretutindeni, un fenomen mai rar şi nu poate inflaţie în absenţa creşterii ofertei totale de bani din economie. Tocmai de aceea există economişti care apreciază definiţia corespunzătoare a inflaţiei ar trebui că includă, în mod necesar, creşterea ofertei de bani.

Urmarile unui astfel de fenomen pot fi dure si greu de suportat atat de economia unei tari cat si de populatia

acesteia,fie ea ocupata sau neocupata.

Inflatia duce la aparitia somajului,un fenomen deasemenea foarte dur pentru populatia ocupata care isi castigau

painea muncind si astfel castigand un salariu ei isi puteau duce traiul linistiti.

Bineinteles exista oameni care prefera somajul in schimbul unui loc de munca care este prost platit sau care nu se conformeaza cu asteptarile lor.Insa parerile sunt impartite,nu toti oamenii sunt deacord cu somajul,printre acestia ma includ si eu deoarece consider ca intodeauna un loc de munca este mult mai sigur.Spre deosebire de un loc de munca pe care il poti avea o viata somajul este pentru o perioada scurta de timp(6 luni ,un an) si nu inteleg cum unii oameni care au o familie numroasa prefera somajul,in locul unei munci care lear putea asigura un trai mai bun.

Consider ca toata populatia unei tari trebuie sa fie la curent cu situatia economica a tarii si sa cunoasca macar semnificatiile termenilor economici precum si urmarile acestora pentru a le putea preveni,sau chiar depasi atunci cand este cazul.

Fenomenul inflationost s-a facut simtit in viata oamenilor inca de la inceputuri sub diverse forme,care au afectat intr-o mare masura bunul mers al vietii economice,sociale si politice.

In literatura de specialitate,inflatia se desfasoara ca fiind o crestere generalizata a preturilor in conditiile in care puterea de cumparare pe piata scade.Acest lucru se exprima in termeni monetari prin faptul ca preturile bunurilor si serviciilor cresc,cantitatea de bani(fizici si de cont)creste,iar puterea de cumparare a unei unitati monetare scade.

Putem spune deci ca inflatia ar putea fi legata in mod direct de aparitia banilor in relatiile de schimb pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii.Totusi,chiar si inainte de aparitia banilor putem vorbi de o forma primara a inflatiei,in sensul ca forma de schimb bazata pe “troc” nu permitea primirea “restului” rezultat din operatia de vanzare-cumparare,deoarece erau raporturi stabilite sub forma cutumiara intre bunuri,pe parcursul a zeci si sute de ani,fara sa se aiba in vedere elementele calitative.

Este stiut faptul ca primul obiectiv al tuturor politicilor economice a fost stabilitatea preturilor la care s-a adugat foarte repede echilibrul balantei de plati.Daca nu ar fi existat probleme legate de aceasta stabilitate a preturilor de la inceputul societatii omenesti,acest obiectiv nu ar fi stat in centrul atentiei politicilor economice promovate de toate curentele de doctrina economica.Aceasta prezenta in randul obiectivelor de politica economica ne demonstreaza ca problema stabilitatii preturilor s-a pus inaintea structurarii primelor idei si curente de doctrina economica.

In sens restrans,putem vorbi despre inflatie din momentul aparitiei banilor de hartie pusi in circulatie de bancile centrale de emisiune,ca un instrument in mana statului de a face fata cheltuielilor publice mai mari decat veniturile aferente.Principala consecinta a unei asemenea practici a fost marirea preturilor la bunurile si serviciile din economie,urmata de somaj,conflicte sociale etc.

In sens larg,pana la aparitia banilor,societatea omeneasca s-a confruntat cu o pseudoinflatie prin troc,deoarece a existat fenomenul “deprecierii” unitatilor de schimb de pe piata,in timp ce,dupa aparitia banilor,aceasta a cunoscut o inflatie prin bani(monede),datorata scaderii puterii de cumparare a detinatorilor de moneda din metal pretios prin diferite tehnici.