Influența progresului tehnic și tehnologic asupra potențialului de resurse naturale la nivel național și global. studiu de caz Nigeria

1. IMPORTANŢA PROGRESULUI TEHNIC ŞI TEHNOLOGIC ASUPRA POTENŢIALULUI DE RESURSE NATURALE

Pentru cea mai mare parte a lumii, apa potabilă este un bun care considerăm că ni se cuvine şi prea puţină lume se gândeşte la faptul că până să ajungă în casele noastre, apa trece printr-un proces tehnologic complex. Cu toate acestea, în secolul XXI există încă ţări precum Kenya, Etiopia sau Somalia care nu dispun de această tehnologie. Spre exemplu, în Kenya aproximativ 45% din populaţie nu are acces la apă potabilă. În toată lumea, aproximativ 884 milioane de oameni (aproape triplul populaţiei Statelor Unite ale Americii) duc lipsă de această resursă indispensabilă vieţii . Deci, de la procesele tehnologice considerate de noi banale, până la cele mai complexe care implică extracţia de resurse naturale, putem observa cum progresul tehnic şi tehnologic influenţează potenţialul de resurse naturale, atât pe plan naţional, cât şi pe plan global.

Dacă ne referim la resursele naturale cu valoare economică mare, dependenţa acestora de progresul tehnologic este evidentă. Cantitatea disponibilă de o anumită resursă, cantitate demonstrată prin studii şi cercetări şi care poate fi folosită de către om cu scopuri economice prin mijloace tehnologice este denumită rezervă. În acest caz, progresul tehnic şi tehnologic influneţează prin diminuarea sau mărirea volumului acestei rezerve, în funcţie de noile descoperiri ştiinţifice care se fac în acest domeniu de-a lungul timpului. Deci, rezerva de resurse naturale depinde de două elemente:

• tehnologia existentă – necesară extracţiei şi prelucrării resursei respective;

• piaţa – necesară pentru a da o valoare economică, precum şi un profit economic activităţii de extracţie şi prelucrare a resursei naturale (venituri extracţie ˃ costuri extracţie) .

Resursele naturale care au nevoie să fie extrase pentru a intra în circuitul economic se obţin în urma unor procese extrem de complexe şi costisitoare, care implică investiţii considerabile, deci o tehnologie avansată. În primul rând este necesară descoperirea şi localizarea zăcămintelor. Pentru aceasta, se desfăşoară lucrări preliminare de prospectare şi explorare. Abia după terminarea acestor lucrări se poate trece la procesul propriu-zis de extracţie sau exploatare a zăcămintelor de resurse naturale .

Astfel, de-a lungul timpului, o dată cu progresul tehnic şi tehnologic s-a ajuns de la forarea “la nimereală” pentru a găsi zăcăminte de gaze, petrol sau alte resurse, caracteristică anilor 1860-1870, cu şanse de 1 la 40 de a le găsi într-adevăr, la tehnologii extrem de performante, care permit vizualizarea în 3D a subsolului, ceea ce duce la mărirea şanselor de a construi sonde de extracţie profitabile .

2. RESURSELE DE PETROL PE GLOB

La nivel mondial, consumul de petrol este in continuă creştere, ajungând astfel ca în anul 2011 să consumăm mai mult de 88 milioane barili de petrol pe zi . Cele mai mari surse care furnizează această cantitate sunt Arabia Saudită, Rusia, Statele Unite, China, Iran şi Canada, aşa după cum arată şi graficul de mai jos:

(Sursa: Date prelucrate după U.S. Energy Information Administration, www.eia.gov )

Cu toate acestea, ordinea este alta atunci când ne referim la rezervele dovedite de petrol pe care le deţine fiecare ţară. Din acest punct de vedere, situaţia se prezintă în felul următor:

(Sursa: Date prelucrate după U.S. Energy Information Administration, www.eia.gov )

Din cele două grafice de mai sus se poate observa cum a doua ţară cea mai bogată în resurse de petrol este Canada, dar din punct de vedere al producţiei ocupă doar locul 6, tocmai datorită lipsei de tehnologie necesară exploatării zăcămintelor de care dispun. În aceeaşi situaţie se află şi alte ţări, printre care şi Nigeria, subiect pe care îl vom dezvolta în capitolul următor. Deşi nu se vede foarte bine din graficul de mai sus, România deţine resurse de petrol destul de importante, aflându-se pe locul 40 în lume din acest punct de vedere, dar în cazul producţiei de petrol, se află pe locul 49. Un alt caz excepţional este Statele Unite ale Americii. Se observă că deţin resurse destul de modeste în comparaţie cu cele ale Arabiei Saudite, dar la producţie se află pe locul 3, cu o diferenţă destul de mică. Acest fapt este datorat şi tehnologiei avansate de care dispune, precum şi de capitalul investit în explorarea de noi zăcăminte pe plan internaţional. Astfel, în anul 2003, din cele mai mari 48 de companii de petrol din lume, cele mai multe, mai exact 9, sunt din Statele Unite .