Instrumente de plată folosite în decontările internaționale

CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALĂ

În tranzacţiile economice internaţionale, stingerea efectivă a unei datorii sau creanţe externe reclamă o deplasare a mijloacelor de plată. Mărfurile livrate sau serviciile prestate pot fi plătite imediat sau “cash”, ori vânzătorul poate consimţi să acorde un credit comercial partenerului său din străinătate.

Plata internaţională reprezintă stingerea unor obligaţii băneşti peste graniţele unei ţări, plătitorul şi beneficiarul plăţii fiind rezidenţi ai unor ţări diferite. Ele sunt determinate de efectuarea unor operaţiuni comerciale sau necomerciale.În funcţie de modul de realizare, plăţile internaţionale pot fi:

-plăţi efective;

-plăţi realizate prin anumite modalitaţi de plată;

-plăţi prin compensaţie.

Plăţile efective se realizează fie prin înmânarea sumei de către plătitor beneficiarului, fie prin expedierea ei prin poştă, fie prin ordine de plată date băncilor.

Spre deosebire de mijloacele şi instrumentele de plată care cuprind posibilităţile prin care se poate stinge sau reglementa lichidarea unor obligaţii internaţionale, modalităţile de plată reprezintă mecanismele şi tehnicile bancare care pot fi utilizate pentru a se realiza transmiterea de la plătitor (importator) la beneficiar (exportator) a preţului mărfurilor livrate sau a tarifului serviciilor prestate.

Conţinutul acestor modalităţi de plată constă în organizarea tehnică a circulaţiei documentelor comerciale, care confirmă apariţia relaţiei de plată internaţionale şi a instrumentelor de plată implicate, precum şi în organizarea raporturilor între partenerii relaţiilor economice internaţionale, prin intermediul organelor bancare care îi deservesc.

Dacă, pe plan intern, mecanismul plăţilor şi decontărilor este strict reglementat şi se realizează în condiţii relativ sigure, prin virarea sumei din contul debitorului în cel al creditorului, cu totul altfel se pune problema în cazul plăţilor internaţionale.

În cadrul plăţilor internaţionale, mecanismul se complică, cel puţin, datorită următorilor trei factori:

-una din părţi, creditor sau debitor, este străină;

-în toate cazurile intervine şi o bancă străină, de regulă corespondentă;

-plata se face într-o valută liber convertibilă, ceea ce impune, pentru debitor, obligaţia de a-şi procura din timp valuta necesară de pe pieţele valutare, în condiţiile cele mai avantajoase.

CAPITOLUL II MODALITĂŢI DE PLATĂ

Modalităţile de plată folosite pe plan internaţional cunosc o mare diversitate, iar în practica comercială şi bancară internaţională au intervenit, în timp, o serie de modificări menite să îmbunătăţească activitatea desfăşurată, în special în direcţia creşterii operativităţii şi siguranţei operaţiunilor şi a valorilor transferate.

Folosirea uneia sau alteia dintre modalităţile de plată este condiţionată de o serie de factori, cum ar fi:

-gradul de încredere existent între parteneri;

-gradul de solvabilitate şi de lichiditate al firmei plătitoare;

-necesitatea recuperării integrale şi în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate;

-mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia din modalităţi, în raport cu altele.