Instrumentele Politicii Comerciale

Instrumentele politicii comerciale

I. Politici comerciale – definire, obiective

Economia politică, politica economică şi politica comercială sunt confundabile, din punct de vedere etimologic, pentru neiniţiaţi, dar sunt foarte diferite din punctul de vedere al conţinutului lor.

Economia politică a fost titulatura ştiintei economice cunoscută pe plan internaţional ca “economics”, termen care, deşi e înţeles, pentru români este intraductibil. Economia politică este, de fapt, un studiu ştiinţific care încearcă să construiască legi economice cu valabilitate generală, analizând date, formulând şi testând diverse teorii asupra relaţiilor dintre diferite fenomene ale vieţii social-economice.

Politica economică, spre deosebire de “economics”, reprezintă, de fapt, totalitatea mijloacelor prin care un guvern încearcă să reglementeze sau să modifice situaţia economică a unei naţiuni, să stabilească obiectivele urmărite prin acea politică economică. Scopul principal al unei politici economice depinde de grupul de persoane în beneficiul căruia este promovată politica economică respectivă.

Politica comercială reprezintă o parte a politicii economice a unui stat care se referă la relaţiile economice internationale ale acestuia. Ca atare, politica comercială cuprinde totalitatea reglementărilor (juridice, administrative, fiscale, bugetare, financiare, bancare, valutare, etc.) adoptate de un stat în scopul, fie al promovării, fie al restrângerii schimburilor comerciale externe, precum şi al protejării economiei naţionale în faţa concurenţei străine.

Politica comercială a fiecărui stat trebuie să îndeplineasca trei funcţii principale:

- promovarea relaţiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor;

- protejarea economiei naţionale de concurenţa străină, ceea ce presupune reglementări şi controlul asupra importurilor;

- preocuparea de a realiza un echilibru dinamic al balanţei comerciale şi balanţei de plăţi, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

Politica comercială a unui stat cuprinde următoarele categorii de instrumente şi măsuri:

a) măsuri de politică comercială tarifară (vamală)

b) măsuri de politică comercială netarifară

c) măsuri de politică comercială de stimulare (promoţională) a exporturilor

În general, primele două măsuri se adresează cu prioritate importurilor, în timp ce ultima măsura vizează exporturile.

II. INSTRUMENTE DE POLITICĂ COMERCIALĂ DE NATURĂ TARIFARĂ (VAMALĂ)

Politica vamală reprezintă componenta de bază a politicii comerciale şi se realizează cu ajutorul unor reglementări adoptate de stat care vizează comerţul exterior al ţării respective.

Instrumentele de realizare a politicii vamale sunt:

- tariful vamal -cel mai important instrument prin care se realizează impunerea vamală, folosit de toate tările lumii, cuprinzând taxele vamale percepute asupra mărfurilor importate sau exportate, în functie de procedurile aplicate; tariful vamal reprezintă mijlocul indirect prin care este protejată economia unui stat, dat fiind faptul că taxa vamală în acest tarif este restricţia comercială cea mai larg utilizată în practicile de comert exterior, dar si cea mai veche ca aplicabilitate.

- legile, codurile şi regulamentele vamale.

În cadrul politicii vamale, impunerea vamală îndeplineşte trei funcţii:

- de natură fiscală, pentru că taxele vamale sunt sursă importantă de venit la bugetul statului;

- de natură protecţionistă- protejând economia naţională de concurenţa străină;

- de negociere, pentru faptul că statele pot negocia (fie în cadru bilateral fie multilateral) concesii vamale reciproce sau nereciproce, ce au rolul de a stimula schimburile comerciale.

II.1. Taxele vamale sunt impozite indirecte pe care le percepe un stat asupra mărfurilor, atunci când acestea trec graniţele vamale ale ţării respective. Ele sunt instrumente de politică vamală de natură fiscală, deoarece sunt sursă de venituri la bugetul statului. De asemenea, au o influenţă directă asupra preţului produselor ce fac obiectul comerţului exterior.

Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii:

1). după scopul impunerii:

- taxe vamale cu caracter fiscal – sunt percepute numai cu scopul procurării de venituri la bugetul de stat, având un nivel redus;

- taxe vamale cu caracter protecţionist - sunt percepute pentru a reduce puterea concurenţială a produselor importate şi a proteja produsele indigene, având un nivel ridicat; în anumite cazuri, când nivel lor este foarte ridicat, pot avea un efect prohibitiv .