Politica comercială a Germaniei

Capitolul I

Prezentare generală a politicii comerciale a Germaniei

In calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene (UE), toate reglementările Uniunii Europene se aplică integral Germaniei. Sistemul de tarifare şi regimurile pieţelor agricole ale Germaniei sunt dictate de acordurile de comercializare ale Uniunii Europene, cum ar fi cu Mercosur, Africa de Sud, ţările ACP sau cu ţările cel mai puţin dezvoltate, sunt negociate şi puse în aplicare la nivelul UE Ca unul dintre fondatorii Comunităţii Economice Europene şi, în cea mai mare putere economică în cadrul UE, Germania este cel mai mare contribuitor net la bugetul european. Aproape 43 la sută din contribuţia totală netă la bugetul european a fost acoperită de Germania în 2004. Alti majori contribuabili sunt Marea Britanie, Olanda, Italia, şi Belgia. Obiectivul Germaniei pe termen lung este acela de a reduce contribuţia netă si a echilibra sarcina financiară între ţările partenere europene şi să armonizeze în continuare politicile economice europene.

Politica de comercializare a Germaniei cea mai lungă a fost langa frontierele cu ţările noi membre ale UE, Polonia şi Cehia. Ca rezultat, Germania a fost cel mai puternic susţinător al integrării tarilor centrale şi de est în Uniunea Europeana. Astfel , exporturile germane agricole în noile state membre au depăşit importurilor din aceste tari. Pe de altă parte, sindicaliştii de muncă germani şi întreprinderile mici sunt îngrijoraţi de concurenţa cu salariile mici plătite în noul stat membru al tarilor din UE. In plus , mai mic de mediu şi de standardele de protecţie a muncii au potenţialul de a face produsele din aceste ţări considerabil mai puţin costisitoare decât cele produse în Germania.

Germania a fost cea mai mare naţiune tranzacţionara din lume, dar aproximativ 64 la sută din exportul său este cu alte tari.

Importurile agricole germane, inclusiv produsele forestiere din Statele Unite, s-a ridicat în anul 2005 la 1.67 bilioane dolari. Aceasta inseamna 2,9 % din totalul de produse agricole germane importate Majoritatea bunurilor de export din SUA în Germania sunt soia, migdale, tutun, vin şi produse din peşte. Aceste produse reprezintă aproximativ 55 % din exporturile SUA catre Germania. Exporturile SUA catre Germania, in prezent la risc, sunt mărfuri vrac derivate din soiuri de biotehnologice din cauza cerinţelor de etichetare pentru produsele alimentare şi hrana biotehnologica pentru animale impuse în aprilie 2004.

Exporturile germane din produsele alimentare şi furaje sunt predominant pe deplin prelucrate pe valoarea adăugată Liderul grupului de produse sunt produsele lactate, care reprezintă aproximativ 14 la sută din exporturile germane. Exporturile agricole de produse din carne au reprezentat 12 %, produsele de panificaţie şi bomboanele 15 %, iar tutunul, cafeaua, ceaiurile si băuturile alcoolice 15 % din exporturile germane. Regiunile - tinta sunt ţări vecine ale UE, care primesc circa 80 la sută din totalul exporturilor agricole germane. Exporturile germane către Statele Unite au crescut constant şi depăşind volumul importurilor din Statele Unite, pentru prima dată în 2005, în valoare de 1.9 miliarde dolari în anul 2005 sau de aproape 3 % din totalul produselor alimentare şi hranei pentru animale. In ciuda puterii monedei euro, exporturile germane de produse din lemn s-au triplat in ultimii 5 ani, ajungand la valoarea de 0,7 bilioane dolari in 2005.

Poziţia Germaniei privind politica în domeniul comerţului cu produse agricole s-a schimbat în ultimii şase ani şi este mai puţin de susţinere a liberalizarii comertului. Germania este în continuare un susţinător al unei faze fără probleme în procesul de liberalizare, dar se opune propunerii SUA si OMC pentru Runda Doha. Spre deosebire de propunerea SUA, Germania cere ca problemele non-comerciale, cum ar fi bunăstarea animalelor, protecţia muncii, precum şi standardele de mediu să fie incluse în procesul de nogociere. Germania a sprijinit puternic reforma intermediară cuprinzătoare a UE a politicii agricole in 2003.

Politicienii germani argumentează în prezent că nu mai există loc pentru scăderea barierelor de acces pe piata. Din punctul lor de vedere, Uniunea Europeană a făcut suficient pentru a deschide pieţele lor la competitia tarilor din lumea a treia.

Subvenţiile la export pentru transferurile în afara UE sunt gestionate şi reglementate de către diferitele regimuri. Germania nu acorda alte subventii pentru export. Intr-o măsură limitată, exporturile către ţările non-UE sunt sprijinite de activităţi de promovare din Agentia de promovare a pietei centrale pentru Agricultură (CMA), precum si Wine Marketing Board. Cele doua organizatii sunt fondate prin programele de verificare obligatorii.

Capitolul II

Politica vamală a Germaniei

- Uniunea vamală Europeană

Uniunea vamalã constã în reunirea mai multor teritorii vamale distincte într-un spatiu vamal comun, suprimându-se astfel frontierele vamale interne dintre statele membre, toate operatiunile vamale fiind mutate la frontierele acestora cu tãri terte.

Spre deosebire de zona de liber-schimb, statele membre ale uniunii vamale nu pot preleva nici o taxã vamalã proprie din importurile efectuate din alte ţãri, fiind aplicate doar taxe vamale comune. Pentru produsele industriale, uniunea vamalã a tãrilor Comunitãtii Europene a intrat în vigoare la 1.07.1968, în timp ce pentru produsele agricole aceasta s-a realizat la 1.01.1970.

Uniunile vamale sunt principala forma de extindere a teritoriului vamal. Acestea sunt de doua feluri:

• perfecte sau complete - in aceasta situatie sunt vizate toate produsele care se schimba reciproc, dar si cu tertii;

• imperfecte sau incomplete - se refera numai la o parte a produselor care se schimba reciproc, dar si cu tertii

Uniunea vamală Europeană formează o zonă unică de comercializare bazata pe Codul Vamal al UE la nivel comunitar. Uniunea Vamala europeana a facut urmatoarele lucruri:

• eliminarea taxelor vamale între statele membre ale UE

• eliminarea de TVA la import între statele membre ale UE

• crearea unui regim uniform vamal – incluzand (extern) Tariful Vamal Comun (TVC) - tarife pentru mărfurile importate din ţări terţe în zona de Uniune Vamală

Codul vamal comunitar, incluzand Tariful Vamal Comun, este aplicat de către toate cele 27 de state membre UE, precum şi de către Andorra, San Marino, şi Turcia; ţările din urmă au intrat in uniune vamală cu Comunitatea Europeană.

Ratele TVC variază în funcţie de tipul şi originea mărfurilor importate. Ratele tarifare aplicabile pentru mărfuri , în funcţie de categoria de produs şi ţara de origine, pot fi cercetate cu ajutorul UE "TARIC" în baza de date online, accesibile prin intermediul site-ul web al Comisiei Europene.

Un produs german poate fi expediat în Ungaria fără a plăti nici o taxă vamală şi fără nici un control. Alternativ, un produs japonez importat în Uniunea Europeana vamală este supus taxelor vamale numai atunci când intră pentru prima dată în UE, de exemplu, Germania. Ulterior, la intrare, procedurile vamale şi taxele nu mai sunt necesare. Produsul poate circula liber în cadrul pieţei unice europene.