Întreprinderile mici și mijlocii în Japonia

Argument

Lucrarea de față își propune să analizeze importanța IMM-urilor în economia Japoniei și rolul acestora în dezvoltarea și prosperitatea țării. Sunt dezvăluite caracteristicile întreprinderilor mici și mijlocii, formele de sprijin de stat, particularitățile managementului IMM-urilor japoneze și cele mai recente date despre finanțarea acestora.

Introducere

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) joacă un rol vital în economia Japoniei și sunt considerate fundamentale pentru creșterea și inovația economică a țării. Japonia are o cultură antreprenorială puternică, iar IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a sectorului privat japonez.

IMM-urile japoneze au jucat un rol cheie în dezvoltarea structurii productive moderne a Japoniei. Mai ales, după cel de-al Doilea Război Mondial, acestea au constituit pilonii reconstrucției și promovării economiei prin generarea de locuri de muncă, integrând lanțuri valorice conduse de marile companii și investind în tehnologie și tehnici de îmbunătățire a producției. În prezent, companiile mici și mijlocii japoneze reprezintă 99,7% din aparatul productiv japonez, angajează 70% din populația activă economic și contribuie cu 50% la valoarea adăugată a economiei. Mai mult, majoritatea produselor marilor corporații japoneze sunt formate din componente realizate de IMM-uri. Prin urmare, sectorul IMM-urilor japonez este o forță puternică - nu întotdeauna vizibilă pentru lume, dar foarte vizibilă pentru sectorul productiv japonez - în spatele structurii economice a țării.

Pe scurt, IMM-urile japoneze și-au menținut un rol incontestabil în dezvoltarea economică și socială a Japoniei din a doua jumătate a secolului al XX-lea până în prezent. Cu toate acestea, fertilitatea afacerilor și dinamismul IMM-urilor au fost departe de a fi un fenomen spontan în experiența japoneză. O strategie de politică industrială deliberată, în cadrul unei schimbări de paradigmă tehno-productive care să stimuleze apariția companiilor mici și mijlocii ca agenți cheie pentru producție în anii 1960 și 1970, a încurajat apariția și dezvoltarea acestora. În acest sens, există un larg consens - politic, de afaceri și social - în jurul rolului jucat de diferitele instituții publice pentru susținerea și promovarea lor de-a lungul anilor, cu convingerea că asigurarea IMM-urilor unui mediu fertil pentru dezvoltare are drept rezultat și dezvoltare sociala.

IMM-urile în economia națională japoneză

În Japonia definiția IMM-ului, este specificată în Legea fundamentală a IMM-urilor adoptată în 1963. Această definiție folosește standarde cantitative, cum ar fi valoarea capitalului și numărul de angajați. Legea fundamentală a IMM-urilor a fost revizuită de două ori în 1973 și 1999 de la promulgarea sa în 1963. Revizuirea Legii în 1999 a înregistrat o schimbare în definiția cantitativă a IMM-urilor pentru prima dată în 36 de ani de la data adoptării legii. În tabelul următor prezentăm tipurile de organizații care sunt incluse în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, în funcție de aceste criterii .

Întreprinderi Mijlocii Întreprinderi Mici

Industria Capital Angajați Angajați

Industria prelucrătoare și alte industrii Până la 300 mil. JPY Până la 300 Până la 20

Industria en-gros Până la 100 mil. JPY Până la 100 Până la 5

Industria serviciilor Până la 50 mil. JPY Până la 100 Până la 5

Industria de vânzare cu amănuntul Până la 50 mil. JPY Până la 50 Până la 5

Tabel 1. Definiția întreprinderilor mici și mijlocii conform Legii fundamentale a IMM-urilor

În Japonia, importanța întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) este recunoscută pe scară largă. IMM-urile au îndeplinit funcții cu mai multe straturi pentru economia japoneză. În primul rând, IMM-urile contribuie în mare măsură la activitățile economice și la creșterea țării. În al doilea rând, IMM-urile creează multe locuri de muncă și oportunități generatoare de venituri în societate. Întreprinderile la scară mai mică au oferit oportunități de angajare în special femeilor și persoanelor în vârstă care au fost excluse din activitățile economice. Astfel, IMM-urile joacă un rol major în crearea de oportunități de angajare în Japonia. În plus, IMM-urile depășesc întreprinderile mari în ceea ce privește valoarea adăugată anuală ca fundație a industriei japoneze.

În al treilea rând, IMM-urile și întreprinderile de risc sunt considerate o sursă de dinamism pentru activitățile economice din Japonia. În al patrulea rând, IMM-urile sunt actori cheie în dezvoltarea economică locală. Se poate înțelege cu ușurință că IMM-urile formează bazele economiei japoneze și că revitalizarea substanțială a economiei japoneze este imposibilă fără revitalizarea IMM-urilor.

Dezvoltarea IMM-urilor japoneze. Scurt istoric.

Apariția unui strat larg de IMM-uri în Japonia are motive istorice. Întrucât micul business este o sferă mobilă care poate răspunde instantaneu la schimbarea condițiilor externe, nu necesită investiții mari de capital și perioade lungi de construcție, redresarea postbelică a economiei, care a fost dominată anterior de asociații monopoliste (Zaibatsu), a fost însoțită de creșterea rapidă a firmelor mici, care a absorbit și forța de muncă liberă, reducând severitatea șomajului.

La începutul anilor 1950, în Japonia existau peste 3 milioane de întreprinderi mici și mijlocii. La început, s-au remarcat prin folosirea forței de muncă ieftine, necalificate (aici lucrau adesea membrii familiei proprietarului), dar progresul științific și tehnologic a făcut posibilă reconstrucția lor într-un timp scurt, precum și reducerea drastică a timpul necesar pentru formarea profesională a lucrătorilor, crearea noilor produse și îmbunătățirea calității acestora.

În 1956, Agenția de Planificare Economică a publicat o declarație care spunea „Perioada postbelică s-a încheiat” și a rezumat dezvoltarea economică postbelică a Japoniei. Acest lucru a fost anunțat deoarece în 1955, Produsul Național Brut al Japoniei l-a depășit pe cel de dinainte de război. Economia Japoniei și-a pierdut cea mai mare parte din forța de producție industrială ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, producția de oțel brut a ajuns la 8,63 milioane de tone în 1943, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată în perioada antebelică. Din cauza impactului raidurilor aeriene asupra Japoniei, acest nivel a scăzut la 560.000 de tone în 1946, anul imediat după înfrângerea Japoniei. Cu toate acestea, a crescut la 9,4 milioane de tone în 1955, ceea ce a depășit nivelul de dinainte de război și a semnalizat sfârșitul perioadei postbelice. Luând acest eveniment din 1955 ca punct de plecare, Japonia a atins apoi o creștere economică rapidă, alăturându-se grupului celor mai dezvoltate țări din lume până la începutul anilor 1970. De fapt, în acest timp, rata de creștere economică înregistrată a fost în medie de 10,6%, iar producția națională brută reală a crescut de 4,3 ori. Desigur, în această perioadă, Japonia a cunoscut schimbări în climatul său economic, în special în 1965, economia japoneză a suferit de pe urma celei mai grave recesiuni din perioada postbelică și unele companii mari au dat faliment. Există diverse opinii cu privire la factorii care au permis Japoniei să atingă o creștere economică atât de mare, denumită Miracolul Economic. Să luăm în considerare factorii de bază din spatele acestui lucru. În primul rând, este necesar să subliniem sprijinul american din punct de vedere politic și economic. Un rezultat al celui de-al Doilea Război Mondial a fost că Statele Unite au câștigat o poziție centrală în lagărul capitalist. Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a demonta militarismul Japoniei, Statele Unite au promovat democratizarea, inclusiv dezmembrarea conglomeratelor (dizolvarea Zaibatsu) și reforma agrară (reformele funciare).