Județul Alba

Regiunea de Dezvoltare Centru

Regiunea de Dezvoltare Centru este situata in interiorul arcului carpatic romanesc, fiind srtabatuta de meridianul 25º long.E si paralela de 46º lat. N, avand legaturi radiare cu 6 din cele 7 regiuni de dezvoltare. situarea la intersectia unor rute de transport rutier si feroviar deosebit de importante a contribuit la dezvoltarea regiunii.

Caracterisitici precum : diversitatea multietnica (35% din populatia regiunii este reprezentata de diferite etnii: maghiari, rromi, germani, etc.), existenta interferentelor culturale si o mare varietate de traditii si obiceiuri, predominanta reliefului muntos (47% din suprafata regiunii este ocupata de munti), gradul mare de urbanizare (regiunea are cel mai ridicat grad de urbanizare dupa Regiunea Ilfov) ii confera Regiunii Centru unicitate in raport cu celelalte Regiuni de dezvoltare.Varietatea peisagistica a reliefului, a obiectelor turistice naturale si antropice, a patrimoniului cultural, a resurselor de subsol si suprafata, ofera Regiunii Centru largi perspective de dezvoltare atat la nivel micro cat si macroregional.Potentialul natural a Regiunii Centru a creat posibilitatea diversificarii activitatilor economice, crand in acelasi timp conditii favorabile de habitat. In Regiunea Centru, industria are vechi tradiitii datorita variatelor bogatii naturale si a unor condtii social-istorice specifice. Activitatile mestesugaresti sant prezente aici inca din antichitate, primele organizari industriale fiind realizate in Evul Mediu, iar concentrarile ulterioare au creat premisele aparitiei unor centre industriale puternice care acum tind sa isi revina dupa declinul determinat de restructurarea industriala. Cresteri semnificative s-au inregistrat si in domeniul constructiilor, al serviciilor, la polul opus fiind agricultura. Cele mai spectaculoase cresteri ale productiei industriale la nivelul regiunii s-au inregistrat in judetele Alba si Brasov.

Structura Regiunii Centru este una policentrica, cu mai multi poli de dezvoltare care radiaza pe efectul de halo, pe de o parte, iar pe de alta parte, daca se ia in considerare conceptul de dezvoltare in valuri progresive pe directia vest - est, dupa dezvoltarea sustinuta a judetelor de pe granita vestica, dinamica se accentueaza, in mod natural, catre centrul tarii.Centrul administrativ al acestei regiuni este Municipiul Alba Iulia, oraşul cu cea mai mare însemnătate administratativ-istorică din regiune, vechea capitală a Principatului Autonom al Transilvaniei, capitala primei uniuni a tarilor romane sub sceptrul gloriosului voievod Mihai Viteazul şi „capitala de suflet a tuturor românilor”.

Istoric (judetul Alba)

Traversat de numeroase cursuri de ape, binecuvântat cu pământ fertil, relief variat şi păduri întinse, teritoriul actualului judeţ Alba este, încă din vremurile de demult un pământ favorabil aşezării şi dezvoltării comunităţilor umane. Cele mai vechi vestigii arheologice din acest teritoriu datează din paleolitic. Spre deosebire de paleolitic, neoliticul este mult mai bogat în vestigii arheologice. Descoperirile făcute în judeţul Alba sunt dovada existenţei uneia dintre cele mai importante culturi neolitice din Transilvania, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de ”cultura Petreşti”. La începutul secolului al doilea al erei noastre, o parte din Dacia este cucerită de imperiul Roman. Oraşul Apulum, astăzi Alba-Iulia era unul dintre cele mai cele mai importante aşezări din judeţul Alba. Ampelum, astăzi Zlatna era următorul oraş roman ca importanţă din acest teritoriu. Ridicarea şi dezvoltarea oraşului Ampelum era strâns legată de minele de aur deschise în Munţii Apuseni(Carpaţii Orientali).

După retragerea armatei şi administraţiei romane la sud de Dunăre, la începutul decadei a opta din secolul trei după Hristos, fosta provincie romană era locuită de o puternică populaţie autohtonă, atestată prin descoperiri arheologice. Actualul teritoriu al judeţului Alba era locuit în acea perioadă de o populaţie numeroasă care a dus mai departe continuitatea poporului român în secolele următoare. Cronicile scrise şi descoperirile arheologice vorbesc despre apariţia şi dezvoltarea în sec. IX, a unei aşezări autohtone, centru economic şi politic în Transilvania. Alba-Iulia este, fără nici o îndoială, una dintre aşezările bine conturate, puternic centru economic, politic şi religios al incipientului stat român, principat cunoscut sub numele de Voivodatul de la Bălgrad Înfrângerea Ungariei de către turci a avut ca rezultat apariţia Principatului Autonom al Transilvaniei, cu capitala la Alba-Iulia. Acesta devine astfel, pentru un secol şi jumătate, cel mai important centru politic, cultural şi umanistic a principatului, locul de întâlnire al câtorva remarcabile şi răsunătoare evenimente istorice. În 1 noiembrie 1599, Alba-Iulia este oraşul care l-a întâmpinat pe Mihai Viteazul, primul care a unit Principatele române într-un singur stat. Oraşul a devenit prima capitală a celor trei Principate Române. Tipografia domnească, atunci tiparniţa Bisericii Ortodoxe ridicată de Mihai Viteazul începând cu 1597,publica numeroase cărţi în limba română, printre care şi „Noul Testament” de la Bălgrad în 1648, „Bucoavna” în 1699 (primul abecedar din istoria educaţiei româneşti), la fel şi alte 18 tipărituri româneşti. Alba-Iulia devine cel mai important centru publicistic din Transilvania din secolul al XVII-lea. Momente decisive ale luptei sociale şi naţionale ale poporului român din secolele XVII şi XIX nu puteau să lase deoparte judeţul Alba. Capii răscoalei din 1784, Horia şi Crişan au fost încarceraţi la Alba-Iulia, cercetaţi şi apoi executaţi în mod crud la 28 februarie 1785. Hotărârea românilor de a-şi apăra dreptul sacru la libertate îşi găseşte cea mai strălucitoare expresie într-o seria de mari şi eroice realizări, între 1848 şi 1849 având ca erou pe Avram Iancu, remarcabilă figură a revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Sfârşitul primului război mondial (1918) a însemnat şi sfârşitul ultimului imperiu multinaţional Austro-ungar fapt care a făcut posibilă eliberarea popoarelor care au făcut parte din el.

La 1 decembrie 1918, Alba-Iulia a fost locul unde a fost decisă în mod solemn şi irevocabil unirea Transilvaniei cu România, desăvârşindu-se formarea statului român modern. Municipiul Alba Iulia, resedinta judetului Alba, este situat la confluenta Ampoiului cu Muresul, la o altitudine de 250 m. Străbătut de numeroase cursuri de apă, lunci mănoase si cu un relief variat, acoperit de păduri întinse, judetul Alba de azi a constituit, încă din cele mai îndepărtate timpuri, un teritoriu extrem de favorabil aparitiei si dezvoltării comunitătilor umane. Cele mai vechi urme de pe aceste meleaguri datează din epoca paleolitică; astfel, în localitatea Sohodol din muntii Apuseni, două pesteri, Lucia Mare si Lucia Mica se presupune că au fost locuite de oamenii acestei epoci.Spre deosebire de paleolitic, epoca neolitică este mult mai bogată în vestigii, locuirea neolitică începând încă din faza timpurie a acesteia (Cultura Cris). Dintre cele mai însemnate descoperiri mentionăm importantul complex de la Alba Iulia, Lumea Nouă, cu bogatul său material arheologic, asezarea de la Petresti, aceasta dând numele uneia dintre cele mai interesante culturi neolitice transilvănene, Cultura Petresti. Amintim apoi asezările de la Pianu de Jos, Răhău si Dumbrava (Limba); importante statiuni neolitice se află si la Mihalt, Noslac, Tărtăria, Daia Română si la Ghirbom. ”. Denumirea regiunii provine din cuvântul latin albus, -a, -um însemnând alb.În timpul stăpânirii romane a fost întemeiată, datorită zăcămintelor miniere din regiunea Apuseni, o serie de aşezări ca de exemplu Apulum (astăzi Alba Iulia), Ampelum (Zlatna), Apulon (Piatra Craivii) şi colonii Aurelia Apulensis, Nova Apulensis, Alburnus Maior (Roşia Montană) şi Brucla (Aiud).După retragerea romanilor de pe teritoriul Daciei nordice, urmează o perioadă controversată de unii istorici. Aceasta este urmată de perioada voievodatelor, iar în această regiune se chema „voievodatul de la Bălgrad”. În cadrul statului maghiar intemeiat în 1000 de regele Ştefan cel Sfânt, apare „Principatul Transilvaniei” cu capitala la Alba Iulia (Gyulafehérvár, „Cetatea Albă (a lui) Gyula”. Gyula era denumirea unui rang de maximă importanţă în perioada păgână a maghiarimii şi totodată, probabil, un nume propriu, de principe). Capitala Alba Iulia a jucat în Evul Mediu un rol important în dezvoltarea economică, culturală şi politică a regiunii.Printre marile evenimente politice din istoria oraşului se numără intrarea în anul 1599 a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, precum şi execuţia în 1784 a ţărăneşti Horia şi Cloşca (cel de-al treilea lider, Crişan, se sinucisese). Alte momente istorice: activitatea revoluţionară a lui Avram Iancu (1848) şi, în 1918, organizarea la Alba Iulia a „Marii Adunări Naţionale”, care a hotărât unirea Transilvaniei cu România.Dintre principalele evenimente culturale româneşti, în 1597 înfiinţarea tipografiei domneşti ortodoxe, şi publicarea „Noului Testament de la Bălgrad”, iar în 1699 primul Abecedar.