Libertate versus Securitate

Libertate versus securitate

Motto:

“They that can give up essential liberty to obtain a

little temporary safety deserve neither liberty nor safety.”

(Benjamin Franklin)

Apariţia conceptelor de libertate şi siguranţă în gândirea filosofică şi politică a antichităţii

Primele semne ale unei garanţii a securităţii juridice a omului sunt de găsit undeva în secolul al II-lea î.Hr., însă nu aşa cum este ea conştientizată astăzi, ci mai degrabă ca o încercare de garantare a unui drept neconştientizat încă, pentru că ideea de drept sau de libertate apare mult mai târziu. Astfel, celebrul rege babilonian Hammurabi cel Mare (1792–1750 î.Hr.) inventează primul cod de legi din lume, denumit, după numele său, Codul lui Hammurabi .

Acest cod nu este în întregime o culegere de legi, dar, după cum reiese din textul său, cuprinde o serie de soluţii, diferenţiate, desigur, în funcţie de clasa socială, ce se impun a fi aplicate unor situaţii juridice concrete ivite între oameni. Prin urmare, chiar dacă nu vorbim de o veritabilă securitate juridică, nu poate fi negat faptul că există cel puţin o tendinţă spre o oarecare previzibilitate a constrângerii şi o eliminare a tendinţei naturale a omului de a-şi face singur dreptate. Spre exemplu, codul prevedea că dacă un hoţ, dacă era prins în timp ce fura, urma să fie omorât; dacă cineva lovea pe altcineva de rang mai înalt, urma să primească în public şaizeci de lovituri de bici; dacă un bărbat lovea o femeie însărcinată, iar aceasta pierdea sarcina, bărbatul plătea zece şekeli şi aşa mai departe.

Următorul pas către crearea premiselor siguranţei persoanei este făcut de cetatea greacă, un pas ceva mai ferm, de data aceasta. În lumea greacă, apar câteva inovaţii, cum ar fi promovarea scrierii, înlăturarea mitului ceremoniilor ritualice şi, mai ales, favorizarea unei forme de democraţie, care, chiar dacă nu este una bazată pe egalitate, reprezintă cadrul necesar pentru orice stat de a garanta securitatea locuitorilor săi. Aceste fenomene vor face net diferenţa între antichitatea greacă şi ceea ce a precedat acesteia .

Se poate considera că au existat trei etape semnificative în istoria creării cetăţii greceşti antice: prima etapă este reprezentată de formalizarea noţiunilor de justiţie şi de ordine socială; a doua etapă priveşte naşterea cetăţii şi a cetăţeanului; a treia etapă se referă la societatea deschisă (către noutate) .

Sofiştii şi conflictul stat-individ

Următorul pas către conturarea, de data aceasta ceva mai conştientă sau, mai bine zis, conştientizată a ideii de libertate şi siguranţă este făcut de gândirea sofistă. Dincolo de reproşurile aduse acestei gândiri, nu se poate contesta meritul autorilor ei de a fi adus în prim-plan Subiectul în detrimentul Obiectului . Filosofia sofistă cuprinde concepte, de la înlocuirea cauzelor divine cu cele naturale, până la evidenţierea importanţei legii, care au favorizat, cu siguranţă, evoluţia gândirii de la absolutizarea rolului statului la aplecarea balanţei către individ şi libertatea sa.

Sofiştii sunt primii gânditori care şi-au îndreaptă atenţia către individ, afirmând prevalenţa acestuia în faţa statului. Acest lucru porneşte de la binecunoscuta concepţie a sofiştilor potrivit căreia totul este relativ, inclusiv legea, care nu este, până la urmă, decât o creaţie a oamenilor, ce îi instalează pe aceştia în planul consensului în vederea realizării intereselor lor. Ea nu poate avea vreo influenţă asupra naturii individului, în sensul de a-l transforma, de a-l face virtuos. Natura liberală a ideilor filosofiei sofiste constă în faptul că, deşi există un conflict de nedepăşit între cetate şi individ, cel care trebuie să primeze este individul. Iar individualismul despre care vorbesc sofişii „presupune democraţia, aşa cum democraţia presupune libertatea individuală”.

Platon – între totalitarism şi stat de drept

Există două tendinţe opuse de interpretare a filosofiei politice a lui Platon: aceea care face din statul gândit de acesta unul totalitar şi alta, mai puţin răspândită, care identifică în statul platonician trăsături ce îl aproprie de statul de drept de astăzi. În mod evident, prima viziune este defavorabilă garantării libertăţii şi siguranţei omului în societate, iar cea de-a doua are un efect opus, acela de a crea premisele unui stat de drept, cu toate consecinţele ce decurg de aici. Rămâne de văzut care dintre cele două moduri de interpretare este cel veridic.