Mercosur

Introducere

Fenomenul de integrare regională a cunoscut o extindere importantă din anii ’90. Unii analişti au folosit termenul de mega-integrare , pentru a evidenţia tendinţa de cuprindere a unor întregi continente în aceste procese de integrare.

Evoluţiile în planul integrării regionale indică drept principale cauze ale acestuia, două tendinţe simultane: de delimitare mai clară a unor sfere de influenţă şi de câştigare a accesului a noi pieţe. Deasemenea, unii specialişti economici au considerat că procesele de integrare regională (chiar şi continentală) pot să creeze obstacole în calea extinderii globalizării, în condiţiile în care marile grupări de integrare s-ar transforma în “fortăreţe”comerciale.

Acest proces complex de dezvoltare a economiei mondiale în condiţiile contemporane constă, în esenţă, în dezvoltarea interdependenţelor dintre economiile diferitelor state şi este determinat de un ansamblu de factori printre care rolul esenţial îi revine revoluţiei ştiinţifice-tehnice.

Acordurile comerciale regionale (limitate la ţări aparţinând aceleeaşi zone geografice) s-au dezvoltat începând de la sfârşitul anilor ’50, iar semnificaţia acestora constă în faptul că suscită dezbateri între liberali, pe de o parte (care văd în acestea o piedică în realizarea unui liber schimbist generalizat) şi pe altă parte, cei care preferă acorduri limitate, dar cu aplicare imediată a unor negocieri multilaterale.

Bineînţeles că acest tip de acorduri permite depăşirea contradicţiei dintre mondializarea economiilor şi tendinţa de fracţionare politică a statelor. Este important să precizăm că acordurile comerciale regionale nu conduc în mod necesar la triumful logicii blocurilor asupra cooperării multilaterale, ci dimpotrivă, tentaţia de protecţie este astfel îndepărtată în favoarea cooperarii dintre natiuni.

Fenomenul integrării regionale conduce implicit la realizarea procesului de integrare economică iar prin intermediul acesteia, statele naţionale operează la nivel internaţional pe diferite stadii de putere, concurând pentru o poziţie mai bună în comerţul internaţional, atragerea de investiţii străine, creşterea competitivităţii, toate acestea cu scopul maximizării bunăstării sociale.

Suntem de părere că o serie de probleme politice, economice, de securitate şi culturale pot fi mult mai bine abordate şi rezolvate într-un cadru relativ omogen, unde există o anumită coeziune şi o experienţă comună de dezvoltare, iar în acest mod, regiunile pot oferi cadrul propice pentru stabilirea unor mecanisme de cooperare, care contribuie la climatul internaţional de securitate.

Este de necontestat faptul că integrarea economică este o realitate a lumii contemporane şi că interdependenţa, cooperarea şi relaţiile economice dintre ţări au atins o dinamică deosebită şi bineînteles, schimbări profunde în întreaga lume.

2. Stadii de tranziţie ale procesului de integrare economică

Sunt câteva etape ale procesului de integrare economică, a căror realizare este extrem de importantă. Este vorba de zona de liber schimb, uniunea vamală, piaţa comună, uniunea economică si monetară şi nu în ultimul rând integrarea economică.

1. Zona de liber schimb constă în suprimarea taxelo vamale între ţările membre ale acordului, fiecare ţara rămânând stăpână pe politica sa tarifară faţă de terţele ţări, mai precis se menţine suveranitatea comercială a fiecarei ţări.

2. Uniunea vamală este o zona de liber schimb în care protecţia vamală faţă de terţi este fixată în comun deci cu alte cuvinte se poate spune că politica vamală este comună.

În literatura de specialitate este prezentă ideea că prin crearea uniunilor vamale (şi într-o anumită măsură a zonelor de liber schimb) se provoacă anumite modificări ale fluxurilor comerciale, ale ţărilor participante la astfel de grupări economice. Se face referire la faptul că, prin măsurile de politică comercială promovate sunt, în general, încurajate schimburile comerciale reciproce şi descurajate sau relativ restrânse schimburile comerciale cu terţii.

Cert este că cel care a pus bazele teoretice ale uniunii vamale era ferm convins de următoarea idee: ”liberalizarea comerţului prin înlăturarea taxelor vamale, chiar şi la nivel regional, poate contribui la creşterea bunăstării mondiale” .

3. Piaţa comună este o uniune vamală în care ţările membre acceptă libera circulaţie a factorilor de producţie şi hotărăsc folosirea unor politici comune în domenii din afara comerţului.

Mai precis, aceasta presupune patru libertăţi esenţiale de circulaţie şi anume:

- libera circulaţie a bunurilor;

- libera circulaţie a serviciilor;

- libera circulaţie a persoanelor/ forţei de muncă;

- libera circulaţie a capitalurilor.

4. Uniunea economică prevede o uniformizare a politicilor economice ale ţărilor membre. Altfel spus, paralel cu crearea unei uniuni vamale este necesară armonizarea elementelor din cadrul instituţional al economiei. Practic prin realizarea unei consolidări efective a uniunii vamale se ajunge la o uniune economică.

5. Uniunea economică şi monetară reprezintă cea mai înaltă formă de integrare economică având în prim plan politica monetară, moneda fiind cel mai sensibil element dintr-o economie. Unul dintre elementele esenţiale ale acestui ultim stadiu este urmărirea adoptării monedei unice.